Cum se pregăteau de martiriu tinerii sfinți din vremea turcocrației
Flacăra dorului de mucenicie, care s-a aprins în inima Cuviosului mucenic Onufrie, l-a condus la schitul Cinstitului Înaintemergător – Iviron, la coliba duhovnicului străvăzător Nichifor și a bătrânului Acachie, care îi pregătiseră de martiriu și pe cuvioșii martiri Eftimie, Ignatie și Acachie. Duhovnicul, la primirea Cuviosului mucenic Onufrie, i-a spus: „Mai înainte de martiriu să te nevoiești ca și cum ai fi în chinurile martiriului”.
Cuviosul mucenic Onufrie (†1818)
S-a născut în satul Kamproba din Târnovo în Bulgaria din părinți dreptcredincioși și bogați. Tatăl lui mai înainte să moară a devenit monah și s-a numit Daniil. La botez, sfântul a primit numele de Matei. La vârsta de nouă ani părinții lui l-au bătut pentru o neorânduială și acela, mâniat, în fața turcilor a zis că se va turci. Cu mare greutate au reușit părinții lui să-l scoată din mâinile lor și să evite tăierea împrejur. Devenit tânăr a venit și s-a însingurat în mănăstirea Hilandar, unde a fost hirotonit diacon și s-a numit Manase. Flacăra dorului de mucenicie care s-a aprins în inima lui l-a condus la schitul Cinstitului Înaintemergător – Iviron, la coliba duhovnicului străvăzător Nichifor și a bătrânului Acachie, care îi pregătiseră de martiriu și pe cuvioșii martiri Eftimie, Ignatie și Acachie. Duhovnicul, la primirea lui, i-a spus: „Mai înainte de martiriu să te nevoiești ca și cum ai fi în chinurile martiriului”. A primit cu râvnă aceste cuvinte. S-a zăvorât pentru patru luni într-o chilie mărginașă și „făcea patru mii de metanii mari ziua și noaptea sau, cel mai puțin, trei mii cinci sute, nenumărate închinăciuni și comboschini. Rugăciunea era neîntreruptă și neîncetată în gura lui și în mintea lui. Plânsul, zdrobirea și străpungerea inimii erau nedespărțite de inima lui”. La tunderea lui în marea schimă a primit numele Onufrie.
Avându-l și el tovarăș pe monahul Grigorie, s-a dus în Chios. Încins fiind cu haine turcești, s-a înfățișat unui cadiu turc. Mai înainte de aceasta, a împărțit milostenii săracilor, a sărutat locurile sfinte ale insulei, moaștele și icoanele noilor mucenici și a făcut daruri bisericilor. Pentru mărturisirea credinței lui, i s-a tăiat capul pe 4 ianuarie 1818. A mucenicit pe locul unde a sfârșit martiric noul mucenic Marcu (†1801). Turcii, ca să nu ia creștinii moaștele lui, l-au luat imediat împreună cu pământul pătat de sânge și l-au scufundat în mare. Slujba lui și mucenicia lui au fost compuse de monahii Onufrie Iviritul și Iacov Aghioritul de la care au împrumutat date sinaxarele mai noi. Pomenirea lui se cinstește pe 4 ianuarie.
(Moise Aghioritul, Sfinții Sfântului Munte, în curs de publicare la Editura Doxologia)
