Se numesc ispite deoarece nasc experiență. Pentru că, într-adevăr, în războiul nevăzut, ele se fac aducătoare de cunoștință duhovnicească pentru cei cu luare aminte. Ispită este și se numește orice împotrivire față de nevoința noastră pentru credință și evlavie – și de vreme ce ne silesc spre supunerea noastră lui Dumnezeu, ele se împart în mai multe feluri, după părerea Sfinților Părinți.

Altele sunt ispitele nevoitorilor, ca să adauge câștig și sporire în nevoința lor, altele sunt ispitele celor trândavi și nepăsători, ca să ia aminte la cele ce vatămă și primejduiesc; altele sunt ispitele celor ce dorm, ca să-i deștepte; altele iarăși sunt ispitele celor depărtați și înșelați, pentru a se apropia de Dumnezeu; de asemenea diferite sunt ispitele drepților și ale prietenilor lui Dumnezeu, pentru ca să moștenească făgăduința.

Există și ispite pentru cei desăvârșiți, pe care le îngăduie Dumnezeu, ca să-i pună în Biserică drept sprijin credincioșilor și ca pildă de urmat. Este și un alt fel de ispite, iarăși pentru cei desăvârșiți, ca cele ale Domnului nostru și ale Apostolilor, care au plătit legea comunicării cu lumea pentru ridicarea propriilor noastre ispite.

(Iosif Monahul, Bătrânul Iosif Sihastrul. Nevoințe – Experiențe – Învățături, Schitul Lacu, 2001, p. 118)