Nimic din fire nu împodobeşte atât de mult tinereţea, cât împodobeşte cununa cumpătării şi faptul că tânărul să vină la căsătorie curățit de orice urmă de desfrânare. Aşa şi femeile, vor dori, când sufletul lor nu a cunoscut desfrânarea şi nici nu este stricat, şi când tânărul o cunoaşte numai pe acea femeie care s-a unit cu el la căsătorie. Aşa şi dragostea devine una mai caldă, şi simpatia mai reală, şi iubirea devine mai curată, atunci când tinerii păşesc spre căsătorie cu multă reţinere (din Omilia I la <<Despre Ana>>).

(Sfântul Ioan Hrisostom, Texte alese, Vol. I, Editura Bunavestire, Bacău, 2012, p. 151)