„Vine și stăpânitorul acestei lumi și el nu are nimic în Mine” (Ioan 14, 30). Stăpânitor al lumii îl numește pe diavol și tot așa îi numește și pe cei răi; el nu este stăpân al cerului și al pământului, căci, de-ar fi aşa, pe toate le-ar răsturna și le-ar prăpădi. Este doar stăpânitorul acelora ce se predau lui. Din această pricină îl numește stăpânitor al întunericului acestui veac (Efeseni 6, 12).

De ce îl numește, totuși, stăpânitor al veacului și al lumii acesteia? Pentru că aproape toată omenirea s-a predat pe sine lui și toți sunt robii lui de bună voie și din propria lor alegere. Pe Hristos, Care ne făgăduiește bunătăți nenumărate, nici nu-L iau în seamă. De acela, însă, care nu făgăduiește nimic, ba care ne mai trimite și în iad, ascultă toți. Dar dacă el este stăpânitor în acest veac și are mai mulți supuși decât are Dumnezeu și mai mulți ascultă de el decât de Dumnezeu (în afară de cei puțini, care sunt ai Lui), acest lucru se întâmplă din pricina nepăsării și delăsării noastre.

(Sfântul Ioan Gură de Aur, Diavolul și magia, culegere de texte patristice și traducerea lor în neogreacă de Ieromonahul Benedict Aghioritul, traducere din neogreacă în română de Zenaida Anamaria Luca, Editura Agaton, Făgăraș, 2012, p. 10)