Marele Pahomie, încă tânăr fiind, şi supunându-se Sfântului Palamon, întru toa­te asculta de dascălul său, fără de îndoire şi cu osârdie, şi îi urma lui cu smerită inimă în­tru acele mari şi peste fire petreceri aspre. Pe lângă alte rele-pătimiri la care se supunea, adesea el era trimis desculţ să aducă lemne din munte; iar pentru că mergea desculţ, picioarele îl dureau foarte şi ghimpii îl în­ţepau, dar el răbda, bucurându-se, aducându-şi aminte de piroanele cele din mâinile şi picioarele Mântuitorului nostru, cele ce s-au înfipt într-Însul pe Cruce. (Sfântul Pahomie)

(Everghetinosul, volumele 1-2, traducere de Ștefan Voronca, Editura Egumenița, Galați, 2009, p. 173)