Sfântul Cuvios Palamon a fost un mare sihastru egiptean, cunoscut pentru asprimea vieții sale și pentru neclintita lui înfrânare. Se hrănea doar cu pâine și apă, nu gusta niciodată untdelemn sau vin. Era un părinte aspru, dar plin de discernământ, care îi primea cu grijă pe cei ce doreau viața monahală, punându-le la încercare răbdarea și dorința sinceră de a sluji lui Hristos. Așa l-a primit și pe Sfântul Pahomie cel Mare (15 mai), pe care, văzându-l hotărât și smerit, l-a îmbrăcat în schima monahală și l-a format în post, rugăciune, muncă și milostenie. Viața lor era plină de nevoințe trupești și duhovnicești, iar Palamon îl îndruma pe ucenicul său cu atenție părintească, ferindu-l de mândrie și învățându-l smerenia. În urma unei vieți de aspră nevoință, slăbit de post și osteneli, Sfântul Palamon s-a mutat la Domnul, fiind îngropat de iubitul său ucenic, Sfântul Pahomie, lăsându-i acestuia moștenire duhul de rugăciune și rânduiala monahală.