dascăl

Având libertate, trebuie să alegem

Singura alegere este între a cunoaşte răul prin greşelile altora sau prin ridicarea noastră deasupra lui. Spre a deveni creştini maturi şi a ne statornici în calea săvârşirii binelui, fiecare dintre noi trebuie să ştie despre rău. Trebuie să ştie ce anume este ceea ce a ales să nu facă. Iar această cunoaştere o poate avea fără a cădea în păcate mari, dacă voieşte să ia pildă de la ceilalţi.

Sfântul Paisie de la Neamţ – „Chemarea numelui lui Iisus este mântuitoare”

„Artă numesc Sfinţii Părinţi această dumnezeiască rugăciune, pentru că precum arta nu o pot învăţa oamenii singuri, fără un dascăl, aşa nu este cu putinţă deprinderea rugăciunii lui Iisus, fără un iscusit povăţuitor.”

Cuviosul Vasile Monahul, unul dintre ctitorii Filocaliei în spaţiul românesc

Ajungând la Mănăstirea Putna şi fiind cunoscut marelui domn, Ştefan Vodă al Moldovei, Cuviosul Vasile a luat poruncă să scrie, pentru ctitoria sa, Scara Sfântului Ioan Scărarul, pentru a nu fi lipsiţi „rugătorii” săi de un dar ca acesta. Căci nu exista mănăstire ortodoxă care să nu aibă Cuvintele Sfântului Ioan, egumenul Muntelui Sinai, operă filocalică cu cea mai largă răspândire.

Cum să alungăm gândurile de hulă

Psalmodia este rugăciune îndreptată către Dumnezeu, dar şi dispreţuire a dia­volului. Şi astfel, cel viclean este lovit şi de aici şi de dincolo, şi astfel va pieri.

Schimonahul Isaac Dascălul, mare dascăl de limbă greacă şi slavonă din Mănăstirea Neamţ

În pomelnicul ctitoresc al Mănăstirii Neamţ se spune că era atât de iscusit în ambele limbi, încât „a învăţat pe părinţi limba elinească şi a tălmăcit cărţi multe din limba elinească”. Schimonahul Isaac a creat o adevărată şcoală de greacă la Neamţ, reuşind să înveţe pe unii călugări limba în care s-au scris cele mai multe opere ale Sfinţilor Părinţi.

Cuviosul Antonie Protopsaltul – o jumătate de veac de muzică psaltică

După trecerea din viaţă a ieromonahului Eustatie, dascălul său, monahul Antonie, s-a învrednicit de darul preoţiei, ajungând dascăl şi protopsalt în locul lui, la şcoala de muzică psaltică de la Putna. Şi era vestit în toate mănăstirile din Moldova de nord, încât mulţi călugări şi tineri de prin sate învăţau de la dânsul a citi, a scrie şi a lăuda pe Dumnezeu.

Monahul Filotei, unul dintre primii imnografi din mănăstirile româneşti

Monahul Filotei întemeiază prima şcoală de caligrafi şi copişti la Cozia şi ajunge dascăl al călugărilor de pe Valea Oltului. Singura operă scrisă de el, ajunsă până astăzi, poartă numele de Pripeale (mărimuri), adică imne de laudă în cinstea marilor sfinţi, care se cântă la slujba privegherii în mănăstiri. Fiind iscusit protopsalt şi imnograf, „pripealele” sale s-au răspândit prin secolele XV-XVIII în toate Bisericile Ortodoxe din Peninsula Balcanică, spre lauda lui Dumnezeu şi a sfinţilor Săi.

Din învăţăturile Sfântului Cuvios Vasile de la Poiana Mărului

„Cel ce vieţuieşte drept şi fără prihană, ferindu-se de plăcerea sa şi de înălţarea minţii, de s-ar ridica toate taberele diavoleşti asupra lui şi mii de ispite, va rămâne nevătămat, spun Părinţii. Dar cel ce umblă după rânduiala proprie şi după sfatul său, adică în neascultare şi în voile sale, acela cade în înşelăciune. Căci sunt două pricini ale înşelăciunii, adică ale căderii din rugăciunea cea curată a inimii: lucrarea faptelor bune după voie proprie, adică fără ascultare şi sfătuire, şi a doua este înălţarea minţii, adică mândria cugetului, care este împotriva smeritei cugetări.”

Cum a plecat Cuviosul Nectarie Protopsaltul în Sfântul Munte

Uimind pe toţi cu glasul său şi cu meşteşugul cântării, ieromonahul Macarie, dascălul de psaltichie de la Mitropolia din Bucureşti, a voit să-l ia cu sine şi să-l facă dascăl şi protopsalt. Dar părintele Atanasie şi fratele său Nicolae, neiubind cinstea şi slava acestei lumi, au lăsat toate şi s-au dus la Sfântul Munte. Rasoforul Nicolae, fiind însă prea tânăr, n-a fost primit în Muntele Athos şi s-a întors în Moldova, la Mănăstirea Neamţ, unde stareţul l-a făcut călugăr. Apoi, mai zăbovind puţin, părinţii Atanasie şi Nectarie au fost sloboziţi să se întoarcă iarăşi în Muntele Athos.

Mitropolitul Veniamin Costachi ‒ la 20 de ani, deja preot și egumen

Din cei cinci fraţi, patru au îmbrăţişat viaţa călugărească. Cel dintâi, Matei, a fost mare postelnic. Al doilea frate, Constantin, s-a făcut călugăr, primind numele de Chesarie. Al treilea copil, Vasile, a ajuns vestit mitropolit al Moldovei. Al patrulea, schimonahia Elisabeta, a fost stareţă în Mănăstirea Agapia 32 de ani. Ultimul frate, Şerban, a fost consilier al mitropolitului Veniamin, călugărindu-se cu numele de Sofronie.

Pagini