Credința Bisericii noastre este singura dreaptă și în acord cu Sfintele Scripturi. Din înseși Sfintele Scripturi se arată că pentru mântuirea omului sunt cerute amândouă, atât harul, cât și dispoziția omului. Din înseși cuvintele Mântuitorului se mărturisește necesitatea coexistenței lor.

Domnul, deși a venit pentru mântuirea neamului omenesc, nu i-a mântuit pe toți, cu toate că El a voit ca toți să se mântuiască și la cunoștința adevărului să vină, ci i-a mântuit numai pe cei care I-au urmat Lui, fiindcă atunci când a propovăduit, a zis: Cel ce voiește să vină după Mine, să se lepede de sine.

Pentru mântuire se cere lepădare de sine, care, altminteri, este cu neputință fară dispoziția interioară și fără propria voință. Dar, de asemenea, propovăduiește și către cei care primesc mântuirea din faptele legii, zicând: Eu sunt ușa: dacă intră cineva prin Mine, se va mântui. Și fară Mine nu puteți face nimic.

(Sfântul Nectarie de Eghina, Despre îngrijirea sufletului, Editura Sophia, București, 2009, p. 65)