Cum ajungi să ai răbdare

„Iată, fiule, unde am ajuns cu patimile Mele, ca tu să nu te împotriveşti patimilor tale. Iată la ce suferinţi m-au dus pasiunile tale dezordonate!”

Aceasta este încoronarea tuturor sforţărilor de a dobândi virtutea răbdării şi a urma lui Hristos:

1. Sufletul lui Hristos, totdeauna atent la Dumnezeu-Cuvântul, se îngrozea când vedea acea nemărginită şi neînţeleasă mărire, faţă de care toate făpturile sunt nimic, cum suferă pe pământ atâta necinste (deşi rămâne nemişcat în slava Sa), de unde n-a primit decât necinste şi ocări, căci câte necinstiri a făcut omul lui Hristos-Omul, Cuvântului lui Dumnezeu, care l-a creat pe pământ, cu care El era unit după ipostas.

2. Dumnezeu-Tatăl a voit și a îndemnat sufletul lui Hristos Iisus, al Fiului Său, să sufere astfel de patimi pentru noi: pălmuiri, hule, bătăi, spini, iar apoi moarte de cruce.

3. Socoteşte că, sufletul lui Iisus, văzând cu luminata Lui minte, cât e de plăcut aceasta lui Dumnezeu, şi iubind cu dragoste perfectă dumnezeiasca Lui mărire, îndată ce a fost chemat la patimă pentru iubirea faţă de noi, şi exemplul nostru, a primit cu bucurie şi S-a supus cu sârguinţă sfintei Lui voinţe.

Cine poate pătrunde cu gândul adâncile dorinţi de-a pătimi? Acolo erau ca un abis, ca un labirint de chinuri, căutând totdeauna (şi neaflând cum dorea) noi chinuri şi noi căi de pătimire. De aceea Şi-a dat în întregime şi carnea Sa cea nevinovată să fie măcelărită.

4. Apoi, vezi pe Iisus al tău, Cel ce cu blânzi şi milostivi ochi se întoarce şi îţi zice: „Iată, fiule, unde am ajuns cu patimile Mele, ca tu să nu te împotriveşti pătimilor tale. Iată la ce suferinţi m-au dus pasiunile tale dezordonate! Iată cât pătimesc! Şi cu câtă bucurie pentru dragostea ta şi pentru a-ţi da pildă de adevărată răbdare! Deci, te rog, fiul Meu, pentru toate ostenelele Mele, ridică şi tu de bunăvoie această cruce şi orice îţi place, lăsându-te complet în mâinile acelor oameni ce te prigonesc cu vrăjmăşie, pe care Îi voi trimite asupra cinstii şi trupului tău. O, şi să ştii ce bucurie Îmi vei face cu această răbdare! Aceasta uşor o poţi pricepe din rănile ce le-am primit cu covârşitoare bucurie, ca pe nişte lucruri de mult preţ şi iubite, pentru a împodobi cu virtuţi de mult preţ sufletul tău cel sărac, sufletul tău cel atât de drag Mie, mai mult poţi înţelege!

„Şi dacă Eu am ajuns la atâta patimă pentru tine, tu de ce, mireasa Mea iubită, să nu voieşti a pătimi orice, ca să vindeci inima Mea; să-Mi îndulceşti rănile produse de nerăbdarea ta, care m-au amărât mai mult decât înseşi rănile Mele.”

5. Ia seama bine cine vorbeşte astfel cu tine şi vei vedea că este Însuşi Împăratul Slavei, Hristos Adevăratul Dumnezeu şi Om deplin! Consideră şi mărimea chinurilor şi ocărilor Lui, nedemne nici de cel mai grozav tâlhar din lume!

(Nicodim Aghioritul, Războiul nevăzut, Editura Egumenița, Galați, pp. 162-164)

De la același autor

Ultimele din categorie