Dacă iubirea ar fi condus lumea, n-ar fi fost nevoie nici de legi, nici de tribunale, nici de pedepse. Nimeni nu și-ar fi nedreptățit aproapele. Crimele, certurile, războaiele, răscoalele, răpirile, părtinirile și toate nedreptățile ar fi dispărut. Răutatea ar fi fost cu totul necunoscută. Căci dragostea are marele avantaj că nu are legătură, precum alte virtuți, cu anumite răutăți. Lepădarea de cele materiale, de pildă, se leagă deseori de slava deșartă, ușurința de a învăța cu ambiția, facerea de minuni cu mândria, milostenia cu desfrâul, smerita cugetarea cu înălțarea lăuntrică etc. Acestea nu există în iubire, în iubirea adevărată.

(Sfântul Ioan Gură de Aur, Problemele vieții, Editura Egumenița, Galați, p. 133)