Dragostea însăși este sălașul, „locul” omului duhovnicesc; ea sălășluiește în curăția sufletului. Atunci când intelectul ajunge în împărăția iubirii, harul lucrează în el, iar intelectul primește contemplația duhovnicească și devine văzătorul lucrurilor ascunse”. Contemplația mistică „este revelația intelectului atunci când sufletul s-a adunat în sine”.

Cei ce și-au curățit sufletele prin practicarea virtuților se învrednicesc de contemplația duhovnicească”. „Cei curați cu inima Îl văd pe Dumnezeu.” „Cei ce s-au curățit pe ei înșiși de păcat și neîncetat își aduc aminte de Dumnezeu, aceia Îl și văd.” „Împărăția lui Dumnezeu se numește vedere duhovnicească, fiindcă așa este ea cu adevărat”, spune Sfântul Isaac.

(Părintele Iustin Popovici, Credința Ortodoxă și viața în Hristos, Traducere: prof. Paul Bălan, Editura Bunavestire, Galați, 2003, p. 72)