Amintiți-vă de sutașul Corneliu, care s-a învrednicit să cunoască credința cea adevărată, pentru că „făcea multe milostenii poporului și se ruga lui Dumnezeu totdeauna” (Fapte 10, 2).

Amintiți-vă și de dreapta Tavita, care „era plină de fapte bune și de milosteniile pe care le făcea” (Fapte 9, 36), și care, murind, a fost înviată de rugăciunea Apostolului Petru.

(Sfântul Ioan Gură de Aur, Problemele vieții, traducere de Cristian Spătărelu și Daniela Filioreanu, Editura Egumenița, p. 199)