Mă mir de pizma diavolului, pentru că nu putea acest demon viclean să vadă purtare îngerească în trupul omului.

Cum el însuși, în clipa în care s-a mândrit, a fost izgonit din cinstea ce-i fusese dată, aşa ar dori să vă facă și vouă. Prin călcarea poruncii a vrut să vă ducă la pedeapsa morții și să-și aline pizma, precum a spus iarăși înțeleptul: „Iar prin pizma diavolului moartea a intrat în lume” (Înțelepciunea lui Solomon 2, 24).

Diavolul fiind îmboldit de ură și de ciudă, și nerăbdând nenumăratele binefaceri ce i-au fost date omului încă de la facerea sa, orbit de ciudă s-a repezit la înșelăciunea cea aducătoare de moarte.

(Sfântul Ioan Gură de Aur, Diavolul și magia, texte patristice culese și traduse în neogreacă de Ieromonah Benedict Aghioritul, traducere din neogreacă în română de Zenaida Anamaria Luca, Editura Agaton, Făgăraș, 2012, p. 8)