Dintotdeauna oamenii au exprimat, lămurit sau nelămurit, cu știință sau fără știință, unitatea neamului omenesc de amândouă părțile mormântului. Toți oamenii sunt ca unul; unele părți ale acestui om sunt nevăzute și lipsesc în moarte, celelalte sunt văzute și de față în această viață. De aceea, este nevoie și pentru unii, și pentru ceilalți de jertfă, deoarece toți sunt părți al aceluiași organism a-tot-omenesc.

Prin jertfa pentru cei vii i se tăgăduiește vieții veridicitatea și deplinătatea, iar prin jertfa pentru cei morți i se tăgăduiește morții puterea nimicitoare asupra omului; în amândouă cazurile, prin jertfă se cheamă un Stăpân mai înalt, al vieții și al morții.

(Sfântul Nicolae Velimirovici, Gânduri despre bine și rău, Editura Predania, București, 2009, p. 126)