Mângâiere în vreme de prigoană

Nu te mâhni, iubite frate, ci adu-ți aminte de Prorocul Isaia ce zice: „De batjocorirea oamenilor nu te teme și de ocara lor să nu te biruiești, că precum se mănâncă lâna de molii, așa vor fi mâncați”.

Nu te mâhni, iubite frate, ci adu-ți aminte de Prorocul Isaia ce zice: „De batjocorirea oamenilor nu te teme și de ocara lor să nu te biruiești, că precum se mănâncă lâna de molii, așa vor fi mâncați”. Cugetă și la Domnul Hristos, Cel ce ține lumea în mâna Sa, cum din scutece a fost izgonit și în pământul egiptenilor a fost înstrăinat. Și pentru ce? Pentru ca să se facă chip și pildă nouă, ca să nu ne mâhnim în încercări. Și să-ți mai aduci aminte de patima Mântuitorului și câte ocări a suferit pentru noi, Stăpânul a toate. Că unii din iudei îl numeau samaritean și băutor de vin. Alții, îndrăcit și proroc mincinos, zicând: „Iată om mincinos și băutor de vin”, și că El: „cu domnul dracilor scoate pe draci”. Și câte altele, încă. Cum L-au dus atunci, ca să-L arunce în prăpastie, este de mirare. Și-L scuipau în obraz, și-I dau palme; că-L adăpau cu fiere și-I băteau capul cu trestia și cu hlamidă împărătească îmbrăcându-L, și cu cunună de spini încununându-L și-I, cădeau înainte batjocorindu-L și tot felul de batjocuri făcându-I, și cum Îl duceau câinii aceia, mâncători de sânge și îl trăgeau gol la patimă. Și cum L-au părăsit toți ucenicii Lui: că unul s-a lepădat de Dânsul, iar altul L-a vândut, iar ceilalți au fugit și sta singur, gol, în mijlocul poporului aceluia, de vreme ce era praznicul Paștelui, atunci, la care se adunaseră toți. Și L-au răstignit ca pe un om rău, în mijlocul făcătorilor de rele, și zăcea neîngropat, nici nu L-au pogorât de pe cruce, până când L-a cerut oarecine ca să-L îngroape. Și cum au scornit defăimare rea asupra Lui, că ucenicii Lui L-au furat și că n-a înviat.

Deci, iarăși, adu-ți aminte și de Apostoli, că de pretutindeni erau goniți și prin cetăți se ascundeau. Că și Pavel se ascundea la o femeie ce vindea mătăsuri, și Petru, la Simon curelarul, că nu aveau îndrăzneală la cei bogați. Iar apoi, toate au fost cu înlesnire pentru ei. Într-același chip, și tu, frate, nu-ți face voia rea, deși acum treci prin cele de întristare. Că pe urmă vor veni cele veselitoare. (Sfântul Ioan Gură de Aur)

(Proloagele, volumul 1, Editura Bunavestire, pp. 458-459)

De la același autor

Ultimele din categorie