Gândeşte-te, aşadar, ce înălţime a răutăţii este atunci când leacul se preface în otravă, când prin ceea ce ar trebui să vindecăm rănile, prin aceea facem altele noi. Este asemenea cu cineva care ar lua un bisturiu destinat să taie cangrenele altora şi s-ar tăia cu el degeaba, făcând răni pe tot trupul. Sau este asemenea cu un cârmaci care s-ar servi de cârmă, ca să scufunde corabia, cârmă prin care trebuia să oprească furia dezordonată a vânturilor. Aşa este şi mânia, instrument folositor ca să ne trezească din somn, ca să dea sufletului nostru tărie pentru indignarea pentru cei nedreptăţiţi şi ca să pedepsească uneltirile. De aceea zice: Mâniaţi-vă, dar nu greşiţi. Dacă aceasta nu ar fi fost cu putintă, nu ar fi poruncit-o. Căci nimeni nu porunceşte cele cu neputinţă.

Aşadar, după ce a introdus lege apostolică şi înţelepciunea Evangheliei şi după ce a spus aceleaşi lucruri pe care şi Hristos le spune, adaugă: „De cele ce ziceţi în inimile voastre vă căiţi”. Ce înseamnă ceea ce spune? Căci pare că este neclar. După masa de seară, zice, când te pregăteşti de somn, la culcare, şi este multă linişte, nefiind nimeni de faţă, şi când este adâncă pacea pe care nimic nu o tulbură, ridică în tine însuţi tribunalul conştiinţei şi cere socoteală de cele rele pe care le-ai voit peste zi, vicleniile pe care le-ai uneltit, supărările pe care le-ai adus aproapelui, poftele stricate pe care le-ai primit, pe acestea toate aducându-le în mijloc la vremea liniştii aceleia şi oprindu-ţi conştiinţa de la cugetele rele, destramă-le şi cere dreptate, sfâşie mintea cea păcătoasă. Căci aceasta înseamnă vă căiţi spus în loc de străpungeţi, înţepaţi cu boldul cele ce spuneţi în inimile voastre peste zi. Dorinţele rele pe care le-aţi cugetat în aşternuturile voastre pe acestea, în vremea liniştii aceleia pedepsiţi-le, osândiţi-le. Când nici un prieten nu vă tulbură, nici un slujitor nu vă irită, nici mulţimea treburilor nu vă grăbeşte, atunci cere socoteală pentru cele trăite întreaga zi. Şi pentru ce nu vorbeşte aici despre cuvinte şi fapte rele, ci despre pofte rele? Din conținutul lor ne învață aceasta.

(Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Psalmi, Editura Doxologia, Iași, 2011, p. 44)