Părinți, copii și creșterea lor

Dumnezeu ne îndeamnă să ascultăm numai în lucrurile care nu aduc vătămare credinței și evlaviei.

Dumnezeu ne îndeamnă să ascultăm numai în lucrurile care nu aduc vătămare credinței și evlaviei. Este adevărat că lui Dumnezeu Îi este bineplăcut să le dam părinților cinstea cuvenită. Dar, nu trebuie să mai ascultăm atunci când părinții ne cer o cinstire mai mare decât cea cuvenită. Domnul nostru Iisus Hristos ne spune: “Dacă vine cineva la Mine și urăște pe tatăl său și pe mamă și pe femeie și pe copii și pe frați și pe surori, chiar și sufletul său însuși, nu poate să fie ucenicul Meu” (Luca 14,26). Domnul nu te îndeamna să-i urăști fără motiv, pentru că un lucru ca acesta este foarte împotriva firii, dar El nu îngăduie să-ți ceară să-i iubești mai mult decât pe El, fiindcă a-i iubi mai mult decât pe Dumnezeu face rău atât celor iubiți cât și celui care-i iubește. Când părinții nu te împiedică și nu-ți pun opreliști să-ți vezi de cele ale sufletului, trebuie să-i asculți, fiindcă altfel e mare primejdie. Dacă, însă, ne cer ceva fără motiv și ne întorc de la cele duhovnicești, ascultarea față de ei nu mai e obligatorie.

(Sfântul Ioan Gură de Aur, Părinți, copii și creșterea lor, p. 9, Editura Panaghia)

De la același autor

Ultimele din categorie