După cum e necesar a ne păzi mintea de ignoranță, cum am spus, tot atât de necesar este s-o păzim de curiozitatea nemăsurată, opusă ignoranței. Fiindcă odată ce am încărcat-o cu multe gânduri și cugete deșarte, dezordonate și neîngăduite, o facem incapabilă. De aceea, trebuie să te ocupi numai de acele lucruri care sunt necesare, chiar dacă ți-ar mai fi permise și altele. Adună-ți atât cât poți în tine gândirea. Totdeauna. Informeaz-o despre lume, de cele ce se petrec în Univers. Informațiile, noutățile proaspete și toate prefacerile și schimbările mici și mari ale lumii și ale țării tale să fie pentru tine ca și când nu s-ar fi întâmplat nimic (de aceea Sfântul Vasile cel Mare sfătuiește că toate istorisirile lumii să fie pentru noi ca o experiență amară: „veștile lumii să-ți fie o experiență amară iar cele ale oamenilor sfinți un vas de miere”). Dar chiar dacă-ți sunt aduse de alții, respinge-le, depărtează-le de la inima și imaginația ta. Fii un culegător harnic al lucrurilor duhovnicești și cerești. Nu căuta să cunoști altceva în lume decât pe Cel Răstignit; Viața și Moartea Lui. Acestea cer luarea aminte a ta. Astfel vei fi mult bineplăcut lui Dumnezeu, Cel ce socotește aleșii și iubiții Lui pe cei ce-L iubesc și învață a face voia Lui.

Orice altă chestiune, orice altă informație și întrebare este egoism și mândrie. Prin aceste unelte, diavolul caută să câștige voința celor ce dau atenție vieții duhovnicești. El luptă din toate puterile și se silește a învinge mintea lor cu curiozități de acest fel. El vrea să cucerească, prin aceste mijloace, ambele: mintea și voința.

Prin urmare, caută adesea a da oamenilor noțiuni, fie ele chiar înalte, subtile și curioase, mai ales celor ce vor să le păstreze în minte și celor ce repede se atașează lor.

(Nicodim Aghioritul, Războiul nevăzut, Editura Egumenița, Galați, pp. 27-28)