Îngerul păzitor se bucură și se întristează alături de noi

Se cuvine nouă a lua aminte la cele de folos, pentru că doi îngeri sunt împreună cu omul, unul drept, iar altul al Satanei. Îngerul lui Dumnezeu este blând, tăcut, milostiv şi sfios, iar cel viclean este mânios, mândru, urâtor de fraţi şi plin de lucrurile cele rele.

Fiecărui om de credinţă ortodoxă îi dă Dumnezeu un înger păzitor pentru toată viaţa, dacă cineva nu l-ar izgoni pe el cu faptele cele rele. Aşa cum albinele sunt alungate de fum, şi porumbeii de mirosul cel rău, aşa şi pe îngerul păzitor al vieţii noastre îl îndepărtează păcatele noastre cele rele, adică beţia, desfrânarea, ura, mânia şi toate celelalte răutăţi. De aceea şi prorocul David a zis în psalmi: „Nu va lăsa să se clatine piciorul tău, nici nu va dormita cel ce te păzeşte” (Psalmi 120, 3). Adică nu va lăsa să se clatine piciorul tău, alergând mai mult la jocuri decât la biserică, a iubi deşertăciunile şi basmele mai mult decât Sfintele Scripturi.

Când creştinul vieţuieşte în dreptate, îngerul lui Dumnezeu se bucură de el, iar când începe a minţi, a fura, a se îmbăta, a nu mai merge la biserică, a se mânia şi a fi zgârcit, atunci îngerul lui Dumnezeu se întristează de el, iar diavolii dănţuiesc, aducând asupra lui tot felul de răutăţi, care de care mai cumplite. Pentru aceasta Sfântul Vasile cel Mare zice: „Îngerii scriu numele tuturor celor ce intră în biserică, fără de mânie şi răutate, precum şi numele tuturor celor ce se roagă şi postesc”. Vezi dar, o, omule, să nu te lipseşti de scrierea îngerului, pentru lenevirea ta; pentru că fiecărui credincios i s-a dat de Dumnezeu un înger păzitor, care toate lucrurile lui cele bune le scrie. La cei necredincioşi, fiecare ţară are numai un singur înger de la Dumnezeu, precum zice Scriptura: „A pus hotar limbilor după numărul îngerilor lui Dumnezeu” (Deuteronomul 32, 8).

Aşadar, se cuvine nouă a lua aminte la cele de folos, pentru că doi îngeri sunt împreună cu omul, unul drept, iar altul al Satanei. Îngerul lui Dumnezeu este blând, tăcut, milostiv şi sfios, iar cel viclean este mânios, mândru, urâtor de fraţi şi plin de lucrurile cele rele. Din fapte să-l cunoaştem, ca pe cel viclean cu frica de Dumnezeu să-l alungăm şi să nu-i facem loc în sufletul nostru, iar celui drept să-i deschidem inima şi să-l primim, ca să ne povăţuiască pe noi la adevăr şi ne izbăvească de vicleşugurile diavolului.

(Cuvinte de la Sfinții Părinți vol. I, Editura Episcopiei Romanului, 1997, pp. 48-49)

De la același autor

Ultimele din categorie