Îngerul păzitor se bucură și se întristează alături de noi

Se cuvine nouă a lua aminte la cele de folos, pentru că doi îngeri sunt împreună cu omul, unul drept, iar altul al Satanei. Îngerul lui Dumnezeu este blând, tăcut, milostiv și sfios, iar cel viclean este mânios, mândru, urâtor de frați și plin de lucrurile cele rele.

Fiecărui om de credință ortodoxă îi dă Dumnezeu un înger păzitor pentru toată viața, dacă cineva nu l-ar izgoni pe el cu faptele cele rele. Așa cum albinele sunt alungate de fum și porumbeii de mirosul cel rău, așa și pe îngerul păzitor al vieții noastre îl îndepărtează păcatele noastre cele rele, adică beția, desfrânarea, ura, mânia și toate celelalte răutăți. De aceea și prorocul David a zis în psalmi: „Nu va lăsa să se clatine piciorul tău, nici nu va dormita cel ce te păzește” (Psalmul 120, 3). Adică nu va lăsa să se clatine piciorul tău, alergând mai mult la jocuri decât la biserică, a iubi deșertăciunile și basmele mai mult decât Sfintele Scripturi.

Când creștinul viețuiește în dreptate, îngerul lui Dumnezeu se bucură de el, iar când începe a minți, a fura, a se îmbăta, a nu mai merge la biserică, a se mânia și a fi zgârcit, atunci îngerul lui Dumnezeu se întristează de el, iar diavolii dănțuiesc, aducând asupra lui tot felul de răutăți, care de care mai cumplite. Pentru aceasta Sfântul Vasile cel Mare zice: „Îngerii scriu numele tuturor celor ce intră în biserică, fără de mânie și răutate, precum și numele tuturor celor ce se roagă și postesc”. Vezi dar, o, omule, să nu te lipsești de scrierea îngerului, pentru lenevirea ta; pentru că fiecărui credincios i s-a dat de Dumnezeu un înger păzitor, care toate lucrurile lui cele bune le scrie. La cei necredincioși, fiecare țară are numai un singur înger de la Dumnezeu, precum zice Scriptura: „A pus hotar limbilor după numărul îngerilor lui Dumnezeu” (Deuteronomul 32, 8).

Așadar, se cuvine nouă a lua aminte la cele de folos, pentru că doi îngeri sunt împreună cu omul, unul drept, iar altul al Satanei. Îngerul lui Dumnezeu este blând, tăcut, milostiv și sfios, iar cel viclean este mânios, mândru, urâtor de frați și plin de lucrurile cele rele. Din fapte să-l cunoaștem, ca pe cel viclean cu frica de Dumnezeu să-l alungăm și să nu-i facem loc în sufletul nostru, iar celui drept să-i deschidem inima și să-l primim, ca să ne povățuiască pe noi la adevăr și ne izbăvească de vicleșugurile diavolului.

(Cuvinte de la Sfinții Părinți vol. I, Editura Episcopiei Romanului, 1997, pp. 48-49)

De la același autor

Ultimele din categorie