Cu cât te rogi mai din suflet pentru cei ce te clevetesc pe tine, cu atât mai mult adeverești pe Dumnezeu și face El Însuși izbândă pentru tine: „Că a mea este izbândirea, Eu voi răsplăti” (Deuteronomul 32, 35), zice Domnul. Și iarăși a zis Domnul: „Iubiți pe vrăjmașii voștri și faceți bine celor ce vă urăsc pe voi. Rugați-vă pentru cei ce vă fac vouă supărare, pentru cei ce vă izgonesc pe voi” (Matei 5, 44).

Și pentru care pricină a poruncit El aceasta? Pentru că, adică, să te izbăvească pe tine de necaz și de mânie și de pomenirea de rău și ca să te învrednicească pe tine de dragostea Lui cea desăvârșită. Că voiește ca să mântuiască pe toți oamenii și la cunoștința adevărului să-i aducă. Și ca un Dumnezeu ce este din fire, pe toți la fel îi iubește, dar pe cel cu fapte bune îl proslăvește, iar pe cel rău, în veacul acesta, se silește spre cele bune a-l întoarce, ca pe unul ce întru întuneric umblă cu nebunia sa. Pentru că cel desăvârșit, fiind bun dăruitor, nu știe deosebirea, nici ce este al său, nici al străinului, nici robului, nici celui slobod, nici credinciosului, nici necredinciosului, ci pe toți asemenea miluiește. Că, după cum zice Apostolul, nu este nici evreu, nici elin, ci toți una sunt în Hristos, Căruia este slava, împreună cu Tatăl și cu Preasfântul Duh, Cel de viață dătător. Amin. (Sfântul Ioan Gură de Aur)

(Proloagele, volumul 1, Editura Bunavestire, p. 464)