Smerenia falsă se crede pe sine smerită

Cuvinte duhovnicești

Smerenia falsă se crede pe sine smerită

    • Smerenia falsă se crede pe sine smerită
      Foto: Andreea Trandafir

      Foto: Andreea Trandafir

Pocăinţa şi plânsul pentru păcate aduc ferici­rea veşnică: lucrul acesta este ştiut, este vrednic de crezare, marea lui însemnătatea fost întărită de către Domnul.

Smerenia mincinoasă se vede pe sine smerită: în chip caraghios şi jalnic, se mângâie cu această vedere amăgitoare, pierzătoare de suflet. Satana ia chip de înger de lumină; apostolii lui iau chip de apostoli ai lui Hristos (II Corinteni 9, 13-15); învăţătura lui ia chip de învăţătură a lui Hristos; stările pricinuite de amăgirile lui iau chip de stări duhovniceşti, harice; mândria şi slava lui deșarte, amăgirea de sine şi înşelarea pricinuită de că­tre ele iau chip de smerenie a lui Hristos.

Ah! Unde se ascund de nenorociţii visători, de visătorii în chip nenorocit mulţumiţi de sine, de stările lor de amăgire de sine, unde se ascund de visătorii care cred că se desfată şi-s fericiţi, unde se ascund de ei cuvintele Mântuitorului: „Fericiţi voi, care flămânziţi acum, că vă veţi sătura. Fericiţi cei ce plângeţi acum, că veţi râde. Vai vouă, celor ce sunteţi sătui acum, că veţi flămânzi. Vai vouă, celor ce astăzi râdeţi, că veţi plânge şi vă veţi tângui”? (Luca 6, 21-25)

Uită-te mai stăruitor, uită-te fără împătimire la sufletul tău, preaiubite frate! Oare pentru el nu e mai de nădejde pocăinţa, decât plăcerea? Oare pentru el nu e mai de nădejde să plângă pe pământ – în această vale a plângerii, menită anume plânsului –, decât să-şi alcătuiască singur plăceri premature, amăgitoare, lipsite de noimă şi pierzătoare?

Pocăinţa şi plânsul pentru păcate aduc ferici­rea veşnică: lucrul acesta este ştiut, este vrednic de crezare, marea lui însemnătate a fost întărită de către Domnul. Şi atunci de ce să nu te cu­funzi în aceste stări sfinte, de ce să nu rămâi în ele, de ce să-ţi alcătuieşti singur plăceri, să te sa­turi cu ele, să te îndestulezi cu ele, să nimiceşti în tine prin ele fericita foame şi sete de dreptatea lui Dumnezeu, fericita şi mântuitoarea întristare pentru păcatele şi păcătoşenia ta? (Sfântul Ignatie Briancianinov)

(Cum să biruim mândria, traducere din limba rusă de Adrian Tănăsescu-Vlas, Editura Sophia, București, 2010, pp. 126-127)