Oricine ar fi aproapele tău, să socotești tot timpul că este mai bun decât tine. Și așa te vei deprinde încetul cu încetul, îi vei vedea pe toți ca pe niște îngeri, iar tu vei fi liniștit; dar, atât timp cât iubirea ta de sine încă nu este înfrântă, este nevoie de mult foc pentru a o mistui.

Domnul aude rugăciunile tuturor. Numai pe ale celor mândri nu le primește. Iar pe ale celor smeriți, care se mustră pe ei înșiși, întotdeauna le primește. Domnul ne ajută și nu ne poate lăsa, căci ne iubește.

Mustrați-vă pe voi înșivă. A te mustra pe tine însuți nu este greu, dar unii nici asta nu vor să facă. A îndura mustrarea din partea fratelui este mai greu, dar a te mustra singur pe tine nu este greu. În afară de aceasta, chiar dacă ne vom mustra pe noi înșine, dar nu vom lupta cu patimile, mustrarea aceea de sine nu este bună, nu ne aduce folos.

(Ne vorbesc Stareții de la Optina, traducere de Cristea Florentina, Editura Egumenița, 2007, pp. 185-186)