Ești oare îndurerat cu sufletul? Atunci nu poți să nu și strigi, pentru că firesc este pentru cel foarte îndurerat, precum am spus, așa să se roage și să ceară. De aceea, și Moise, fiind îndurerat, s-a rugat așa, și durerea lui a fost auzită. Și de aceea i-a zis Dumnezeu: „Ce strigi către Mine?”. Și Ana, iarăși, și-a împlinit tot ce și-a dorit, glasul ei neauzindu-se, pentru că inima ei striga. Iar Abel nu în tăcere oare se ruga? Că și murind, sângele lui slobozea glas mai luminat decât al unei trâmbițe. Suspină, dar, și tu, precum acel sfânt Moise. Nu te opresc! Rupe-ți (după cum a poruncit prorocul) inima ta, iar nu hainele! Cheamă-L pe Dumnezeu din adânc, pentru că zice: „Din adâncuri am strigat către Tine, Doamne!”. Scoate-ți din adâncul inimii glasul, fă taină din rugăciunea ta. Și mai jos: „Tu nu oamenilor te rogi, ci lui Dumnezeu, Care este pretutindeni și Care te aude înainte de a fi glăsuit și cunoaște gândurile încă nerostite”. Dacă așa te rogi, multă răsplată vei primi. Căci „Tatăl tău, Cel ce vede întru ascuns, îți va răsplăti ție la arătare”. Și în alt loc: „Și pentru că El este nevăzut, vrea ca și rugăciunea ta să fie astfel”.

Vedeți, o, prieteni, că, după mărturia nebiruitului stâlp al Ortodoxiei, pe lângă rugăciunea cea rostită cu gura, este și alta, tainică, nevăzută, fără glas, din adâncul inimii înălțată către Dumnezeu, pe care El o primește ca pe o jertfă curată cu bună mireasmă duhovnicească, se bucură de ea și se veselește, văzând mintea ‒ pe care trebuie mai ales s-o închinăm lui Dumnezeu ‒ unită cu El prin rugăciune. De ce, dar, asupra acestei rugăciuni mărturisite, cu gura lui Hristos, de Sfântul Ioan Gură de Aur, vă înarmați cu hulă limba voastră, defăimând-o, clevetind-o, urând-o, batjocorind-o, lepădând-o și ca pe un lucru oarecare spurcat îndepărtând-o, și, scurt vorbind, nesuferind nici măcar să auziți de ea? Spaimă și cutremur mă cuprinde pentru un asemenea necuvântător început al vostru.

(Sfântul Paisie de la Neamț, Cuvinte și scrisori duhovnicești, volumul II, Editura Doxologia, Iași, 2010, p. 173)