Dumnezeu a poruncit tuturor făpturilor Sale să învețe și să trezească sufletul omului. Nici o clipă, în timp, și nici un pas, în spațiu, nu trece fără să dea lecții omului.

Chiar și visul. Pentru că somnul odihnește numai corpul, iar sufletul veghează și învață. Multe lucruri din viață, pe care nu le-ai putut dezlega ziua, sunt dezlegate noaptea, cu ajutorul visului.

Cu toții suntem în școală, de la naștere și până la moarte. Oamenii nu pot fi absenți de la școala lumii. La școala cea mare a lumii, oricare sălbatic de pe suprafața pământului, prin felul lui de a învăța, poate să facă de râs pe oricare mare învățat.

Prin naștere chiar, noi ne înscriem la școala cea mare a firii și învățăm aici, ziua și noaptea, până la moarte. Învățăturile de temelie se primesc încet și pe nesimțite, precum se învață vorbirea, încet și pe nesimțite, și precum crește corpul omenesc, încet și pe nesimțite.

Fiecare om știe destule, dar niciunul nu știe destul.

(Sfântul Nicolae Velimirovici, Învățături despre bine și rău, Editura Sophia, București, 2006, pp. 63-64)