Arhimandrit Ioanichie Balan

Care este momentul haric principal din rânduiala Sfintei Spovedanii?

Momentul haric principal al Sfintei Spovedanii este momentul dezlegării păcatelor pe care o face preotul la urmă, prin punerea mâinilor în chipul crucii pe capul credinciosului și prin rostirea rugăciunii de dezlegare.

Când a fost întemeiată Taina Sfintei Împărtăşanii?

Sfânta Împărtăşanie se dă oamenilor drepcredincioşi spre iertarea păcatelor şi spre înnoirea vieţii lor duhovniceşti. Nimeni dintre oameni nu se poate mântui fără aceste patru Sfinte Taine: Botezul, Mirungerea, Spovedania şi Sfânta Împărtăşanie.

Cum a ajuns Arhimandritul Cleopa Ilie egumen la Schitul Sihăstria

„Dacă este voia Domnului, fac ascultare! Dar mai întâi lăsaţi-mă sa cer sfatul părintelui meu, pustnicul Paisie de la Cozancea.” După ce i-a scris, bătrânul a răspuns: „Părinte Cleopa, dacă obştea te-a ales, fă ascultare! Dar nu te bucura când te-or pune stareţ şi nu te întrista când te-or scoate din stăreţie! Roagă-te mai mult şi lasă-te în voia Domnului!”.

„Sfinţia ta, care ai postit atât de mult şi te-ai nevoit atât, abia te-ai mântuit?”

„Când m-am dus stareţ la Tarcău, am găsit acolo doi fraţi care căzuseră în unele păcate. Unul dintre ei a venit la mine şi s-a spovedit, dar celălalt nu. Noaptea am avut un vis: se făcea că eram lângă o fântână plină cu apă curată şi doi băieţi murdari pe obraji şi pe haine se jucau împrejurul acelei fântâni. Privind la ei, văd că unul dintre dânşii a căzut în fântână. Eu l-am apucat repede şi l-am scos. După ce l-am scos din apă, am văzut că acesta era foarte curat, iar celălalt se învârtea murdar împrejurul fântânii.”

Monahul Damian Ţâru se mâhnea când auzea pe cineva cârtind sau osândind pe aproapele

Dacă venea un frate la el şi începea a cârti şi a osândi, bătrânul lăsa capul în jos, se oprea din lucru şi ofta. Atunci fratele, văzând aceasta, se ruşina de cuvintele sale şi îşi cerea iertare.

Ce trebuie să facă părinţii care au copii bolnavi?

Să facă milostenie la săraci şi la cei cu copii mulţi; Să meargă regulat la biserică în sărbători şi Duminica; Să urmeze întru toate sfatul preotului.

Monahia Matrona Domnaru, vindecată minunat de Maica Domnului

În anul 1926 s-a îmbolnăvit greu. Deci, rugându-se cu lacrimi Maicii Domnului, a fost vindecată în chip minunat şi a mai trăit încă nouă ani. Spuneau maicile că era nelipsită ziua şi noaptea de la biserică. Cu chipul senin, cu rugăciunea pe buze şi cu toiagul în mână, mergea cea dintâi la slujbă şi se întorcea cea mai de pe urmă.

Monahia Magdalena Tofan, deşteptată din morţi pentru ultima spovedanie

„A fost o minune!” Atât a spus părintele Antim duhovnicul, după ce a zăbovit cu epitrahilul pe piept şi cu crucea în mână cam jumătate de ceas în chilie, primind o oarecare înfricoşată mărturisire de taină, din gura maicii înviate. Dar nimeni până astăzi nu ştie ce taină anume a mărturisit maica Magdalena.

Monahia Melitina Beu – mama care le-a călcat pe urme copiilor ei călugăriți

În anul 1918 a luat jugul lui Hristos şi buna mamă a celor patru călugări fraţi, anume Maria Beu, călugărindu-se alături de fiicele sale în Mănăstirea Văratec, cu numele de Melitina. Şi s-a smerit maica Melitina douăzeci de ani în Mănăstirea Văratec, întrecând pe multe călugăriţe cu răbdarea, cu blândeţea şi cu râvna spre cele duhovniceşti. Vorbea mereu cu Dumnezeu şi făcea ascultare în tăcere.

Rugăciunea Monahului Gherasim Ilie la icoana Maicii Domnului, pe care o purta la el mereu

Părintele Gherasim Ilie era un suflet foarte nevoitor, tainic şi avea mare evlavie către Maica Domnului. Vorbea puţin şi avea darul lacrimilor. Purta cu sine întotdeauna icoana Maicii Domnului. O învelea într-un şervet curat, o punea în traistă, alături de Vieţile Sfinţilor şi pleca cu oile la păscut. În pădure, agăţa icoana în trunchiul unui fag, citea Acatistul Bunei Vestiri şi făcea metanii.

Pagini