A zis către bătrân unul din fraţi: 

– Ce să fac, părinte Atanasie, că tare mă luptă gândurile cele necurate? 

– Luptă, frate, şi nu slăbi! Păzeşte-ţi mintea, ochii şi trupul curat. Călugărul, dacă a pierdut fecioria, a pierdut tot. Păzeşte-ţi fecioria, frate, că fecioria este mare dar. Să ţii la ea până la moarte, ca să ai îndrăzneală la sfânta rugăciune. Iar dacă o pierzi, te ruşinezi când stai în faţa lui Hristos şi a sfinţilor îngeri. 

– Dar ce să fac, părinte, ca să scap de război? 

– Nu te descuraja, frate, că fără război nu este cunună, nici mântuire. Întăreşte-te cu postul, cu neîncetata rugăciune, cu Psaltirea şi cu deasa spovedanie. Că aceasta este lupta cea mai mare a călugărului. 

Uneori, zicea bătrânul ucenicilor săi: 

– Fraţilor, nu păziţi numai oile. Ci, păziţi-vă şi gândurile să nu le fure lupii iadului. Faceţi-vă pravila, spovediţi-vă regulat şi nu uitaţi de ceasul morţii. 

Odată, l-a întrebat un creştin: 

– Părinte Atanasie, cum este mai bine să ţin? Pe stil vechi sau pe stil nou? 

– Ce-i acela stil vechi sau nou? Faptele bune sunt totul. Ascultă de Biserică şi niciodată nu vei greşi!

În toamna anului 1955, părintele Atanasie s-a îmbolnăvit. Deci, fiind adus de la stână la bolniţa mănăstirii, a primit Preacuratele Taine şi s-a săvârşit cu pace în adâncă smerenie, cu Psaltirea lângă el şi cu sufletul plin de bucuria Duhului Sfânt!

(Arhimandritul Ioanichie Bălan, Patericul românesc, Editura Mănăstirea Sihăstria, p. 600)