Arhimandritul Sofronie

În Împărăția Tatălui și a Fiului și a Duhului Sfânt, trebuie să locuiască mintea noastră

Trebuie să flămânzim și să însetăm pentru a intra în această minunată Împărăție. Atunci vom birui în noi înșine păcatul refuzului iubirii Tatălui, iubire descoperită nouă prin Fiul.

Căința nu vine ușor la un om trupesc

Venirea Duhului Sfânt e un eveniment de importanță supremă. Omul căzut se întâlnește cu Dumnezeul Cel Preasfânt. Noțiunea de păcat e cu putință numai acolo unde Dumnezeu e privit ca un Ipostas Absolut. Iar căința pentru păcat e cu putință și adecvată tot numai acolo unde există o relație personală.

Faptul de a ne privi realitatea noastră jalnică e un dar ceresc

Oroarea de a ne vedea pe noi înșine așa cum suntem e ca un foc mistuitor. Cu cât mai sever își face acest foc lucrarea sa curățitoare, cu atât mai aproape de agonie e durerea noastră spirituală.

Adevărata rugăciune lucrează în adâncurile noastre cele mai intime

Domnul a spus: „Tu însă, când te rogi, intră în cămara ta și, închizând ușa, roagă-te Tatălui tău Care este întru ascuns; și Tatăl tău, Care vede întru ascuns, îți va răsplăti la arătare” (Matei 6, 6).

Năzuința după rugăciune este cea mai anevoioasă dintre nevoințele ascetice

În rugăciune suntem sensibili la prezența lui Dumnezeu care, deși nu atingem plinătatea experienței după care năzuim, întărește credința noastră. Ne apropiem de sfârșitul îndelungatei noastre căutări în vederea descoperirii adâncului Ființei – o căutare care în trecut ne-a purtat dintr-o aventură duhovnicească în alta. 

Smerirea noastră e esențială dacă vrem să păstrăm o dispoziție autentic creștină

Dacă, asemenea apostolilor, recunoaștem măreția chemării noastre în Hristos – adică a alegerii noastre în el, înainte de crearea lumii pentru „a primi înfierea” (Galateni 4, 5) – aceasta ne face smeriți, nu mândri.

Rugăciunea pentru aproapele – intrarea în lumea lui Hristos

Participarea cât mai deplină la actul liturgic îi învață pe credincioși rugăciunea lui Hristos din Ghetsimani. Acesta este modelul: când suntem străpunși de întristare, durere și chinuri, ne transpunem rana noastră în planul universal, și suferim nu numai pentru noi înșine, ci pentru întreaga umanitate.

Creștinismul poate fi înțeles doar de inima rugătoare

Nici lectura unui mare număr de cărți, nici familiaritatea cu istoria creștinismului, nici studiul diferitelor sisteme teologice nu ne pot duce la ținta noastră, dacă nu ne vom alipi în mod continuu și până la capăt de poruncile lui Hristos.

Dumnezeu ni Se descoperă treptat și în moduri diferite

Așa cum în viețile fiecăruia dintre noi Dumnezeu ni Se înfățișează puțin câte puțin, tot așa și în istoria omenirii, așa cum este ea zugrăvită în Biblie, Dumnezeu Se descoperă pe Sine Însuși treptat și în felurite moduri.

Ne schimbăm din temelii atunci când Îl primim pe Hristos

Se ivește întrebarea: oare criza spirituală pe care o cunoaștem în lumea de azi nu e preludiul unei uriașe renașteri? Pentru că ceea ce se întâmplă acum în sufletele câtorva se poate preface într-un șuvoi puternic.

Pagini