Arhimandritul Sofronie

Duşmanul nostru cel mai neîmpăcat e mândria

Omul vrea să domine, să-şi impună altora voia proprie; şi aşa se iscă conflictul între fraţi. Piramida inegalităţii e contrară revelaţiei privitoare la Sfânta Treime, unde nu există mai mare, nici mai mic, unde fiecare Persoană posedă plinătatea absolută a Fiinţei Divine.

Omul este principiul de legătură între Dumnezeu şi restul creaţiei

E esenţial ca noi toţi să învăţăm să distingem energiile după originea lor: incapacitatea de-a o face împiedică progresul duhovnicesc.

În Sfânta Liturghie, preotul ia parte la jertfa mântuitoare a lui Hristos Însuși

Pregătindu-se cu frică şi apropiindu-se cu evlavie, prin însuşi conţinutul slujirii sale, preotul este atras pe tărâmul Dumnezeiescului. El începe Liturghia invocând înfricoşătorul Nume al Sfintei Treimi şi continuă să fie suspendat în Duhul între Creator şi întreaga existenţă creată. 

Cuvântul lui Hristos cheamă la o schimbare radicală a întregii noastre vieţi

Când Hristos a văzut chinul nostru, a suferit mai mult decât oricare dintre noi. Şi a purtat această cruce în toţi anii activităţii Sale în lume. 

Dacă Hristos a biruit lumea şi noi suntem chemaţi la aceasta

„Îndrăzniţi! Eu am biruit lumea” (Ioan 16, 33). Dacă El a biruit lumea, aceasta înseamnă că El S-a făcut ca om mai presus de lume. Şi oricine crede întru El, biruind „legea păcatului care este în mădularele noastre” (Romani 7, 23), se face asemenea Lui, mai presus de lume.

Câtă vreme nu ne ostenim să păzim poruncile lui Dumnezeu, în zadar chemăm Numele Lui

Când iubim pe cineva, ne place să rostim numele persoanei iubite şi nu obosim niciodată repetându-l. Lucrul e valabil infinit mai mult cu Numele lui Dumnezeu.

Rugăciunea lui Iisus ne transformă viața în binecuvântare

Rugăciunea oferită în smerenie uneşte inima şi mintea, şi chiar trupul simte căldura şi energia sfinţită ce iese din Numele lui Iisus. După o vreme – durata acestui interval diferă la fiecare dintre noi – rugăciunea poate deveni starea noastră permanentă, însoţindu-ne în tot ceea ce facem. 

Toţi creştinii trebuie să aspire la plinătatea cunoaşterii lui Hristos

Cunoaşterea lui Hristos şi a universalităţii Sale Divine şi umane e un „mărgăritar de mare preţ” (Matei 13, 46). „Iar viaţa veşnică, aceasta este: Să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi pe Iisus Hristos” (Ioan 17, 3). Este „partea cea bună, care nu se va lua” (Luca 10, 42) de la noi prin moartea trupului.

Unde se opreşte ştiinţa omenească acolo începe ştiinţa Scripturilor

Noi, creştinii, aspirăm în chip asemănător la o cunoaştere integrală a existenţei, în sensul cel mai profund şi mai larg al cuvântului. Lumea materiei nu cuprinde însă, întreaga plinătate a existenţei. Fără a diminua importanţa ştiinţei experimentale, vital necesare, poate, pentru lupta pentru existenţă, nu putem trece însă cu vederea limitele ei. 

Tragedia omului constă în ignorarea vieții veșnice

Tragedia se găseşte numai în soarta omului, a cărui privire nu trece dincolo de hotarele acestui pământ.

Pagini