Perceperea pătrunderii gândurilor rele în mintea și în inima omului
„În general, cel care nu are experiență duhovnicească nu-și dă seama de însoțirea sa cu gândurile păcătoase decât după ce acestea au ajuns, neobservate, în primele stadii de dezvoltare a lor.”
Cu cât un om are mai puțină experiență în problemele duhovnicești, cu atât mai greu percepe pătrunderea gândurilor rele în mintea și în inima lui. Atleții duhovnicești încercați le percep înainte ca ele să pătrundă în mintea lor sau chiar în momentul în care acestea se pregătesc să-i atace. Ceilalți însă nu le percep decât doar după ce s-au însoțit cu ele, după ce au consimțit să le pună în lucrare sau atunci când se află pe pragul relelor făptuiri – iar alteori numai după ce au făptuit păcatul: „În general, cel care nu are experiență duhovnicească nu-și dă seama de însoțirea sa cu gândurile păcătoase decât după ce acestea au ajuns, neobservate, în primele stadii de dezvoltare a lor – adică după ce au prins o anumită putere și când se apropie pericolul iminent de a făptui păcatul”. Oricare ar fi modul nostru de percepere al gândurilor păcătoase, suntem datori să ne împotrivim lor de îndată ce le descoperim. Cu cât vom dobândi mai multă experiență în această luptă duhovnicească, cu atât mai lesne vom percepe gândurile înainte ca acestea să pătrundă înlăuntrul nostru – mai ales dacă se află în primele stadii ale dezvoltării lor.
În loc de a dialoga cu gândurile pătimașe, e preferabil să le disprețuim și să le alungăm, împărtășindu-ne învățăturile Sfântului Siluan despre cele mai eficiente metode de combatere a gândurilor, arhimandritul Sofronie ne previne asupra riscurilor înfruntării directe a acestora: „Cuviosul Siluan spunea că experiența Sfinților Părinți ne dezvăluie diferite procedee de a ne lupta cu gândurile potrivnice – dintre care cel mai neindicat este acela de a intra în dispută cu ele. Mintea care încearcă să le confrunte astfel este captivată de felul în care se dezvăluie ele, și răpită de această dezvăluire, se abate de la aducerea aminte de Dumnezeu, adică face exact ceea ce urmăresc demonii: să ne distragă atenția de la Dumnezeu, să ne tulbure și să ne întineze mintea.
(Mitropolitul Hierotheos Vlachos, Psihoterapia ortodoxă: știința sfinților părinți, traducere de Irina Luminița Niculescu, Editura Învierea, Arhiepiscopia Timișoarei, 1998, pp. 267-268)
Să trăim bucuria de-a o avea pe Maica Domnului ca mamă a noastră!
Site dezvoltat de DOXOLOGIA MEDIA, Arhiepiscopia Iașilor | © doxologia.ro