asumare

Omul este împăratul creației, dar coroana lui este împletită din spini.
___   Părintele Efrem Filotheitul
Să-L aducem pe Domnul în toate cămările ascunse ale sufletului ca să ne conducă în cămara Sa de nuntă din noi.
___   Maica Siluana Vlad

Dumnezeu ne cere, dar numai pentru a ne învăţa să primim

Asumare, lucrare, slujire: acesta este motorul în trei timpi al vieţii duhovniceşti. Nu e deloc greu să-l punem în mişcare – „Căci jugul Meu e bun şi povara Mea este uşoară” (Matei 11, 30). Întotdeauna Domnul ne slujeşte şi împlineşte El mai întâi ceea ce va cere de la noi; iar dacă ne cere ceva este doar pentru ca să ne înveţe să cerem (şi să primim!) noi de la Dânsul. Cum poţi să nu iubeşti un astfel de Dumnezeu?

Înaintea lui Dumnezeu nu se intră decât în stare de jertfă

Predică la Duminica a 3-a din Post - Arhimandritul Hrisostom Rădăşanu - 3 aprilie 2016 - Mănăstirea Sfinţii Trei Ierarhi

Doamne, vindecă sufletul meu, că am greșit Ție!

În Biserică, totul e faptă, totul e practică, totul e empiric și totul e testat. Teologia noastră este una empirică, în sensul că tot ceea ce ne învață astăzi Biserica s-a dobândit prin experierea, prin practicarea acestor învățături și tragerea de concluzii de către înaintașii noștri sfinți, care au consemnat și ne-au transmis până astăzi tradiția aceasta de tămăduire.

Oare poate o ștampilă să influențeze sentimentele?...

Unul din felurile în care îţi poţi arăta dragostea este acela de a înregistra relaţia la Stat. A lua asupra ta responsabilitatea pentru cel de aproape al tău şi a declara acest lucru în faţa tuturor este privit astăzi, din păcate, ca un act de eroism. Dar dacă iubiţi cu adevărat, atunci nici nu vă veți gândi prea mult la ştampilă. Aşa că este bine să vă cununaţi şi să trăiţi împreună în veselie.

De ce mi se întâmplă toate numai mie?

Durerea, dacă cineva izbutește s-o îmbrățișeze, naște sensibilități nemaicunoscute și dublează realități, care în alt chip nu pot fi văzute. Cuvântul care este rostit ca un argument rațional devine o povară de nesuportat. Numai lacrima, tăcerea, rugăciunea lăuntrică vor putea ușura durerea, lumina întunericul sau naște o mică nădejde.

Să trăim rugăciunea!

Eu nu am fost niciodată pentru lucruri de felul acesta: atâtea acatiste, atâtea paraclise, atâtea psaltiri, etc. Pentru mine, important este ca omul să se angajeze în rugăciune.

Spune-mi, de ce a murit Hristos?

Întreaga lume e un bazar. Un om se vinde pe sine și sufletul său, și ce câștigă? Un duh de tristețe? O inimă plângătoare? O conștiință a naturii deșarte și trecătoare a tot ceea ce lumea are mai drag? De ce nu am părăsit toate acestea, de ce mă mai agăț încă de o umbră? N-ar trebui oare să alerg către Cel ce mi-a făcut bine, Care a murit pentru mine?

Suferința sfâșietoare care ne curge prin vene

Întreaga noastră civilizație, cu noile ei tehnologii care se întrec una pe alta, este îndreptată să ascundă acest plâns, să ne facă să credem că plânsul nu există. Dar lacrimile se varsă necontenit și o grămadă de oameni își trăiesc adevărata condiție, aflându-se în cele mai sincere, cele mai sfâșietoare momente ale vieții lor. Doar atunci când suferința dă buzna în viața noastră, doar atunci perdeaua indiferenței cade de pe fața lumii. Iar deasupra ei, abia atunci, se vede Dumnezeu. Lumina iubirii lui Dumnezeu nu poate fi văzută decât prin lacrimi, altfel ne-ar orbi.

Pagini