binecuvântare

Icoana Maicii Domnului de la Valaam

Inițial, icoana a fost pictată pentru a fi așezată în Biserica „Adormirea Maicii Domnului” de la Valaam. Acest lucru nu s-a întâmplat, iar ulterior icoana a fost pierdută. În anul 1897 icoana a fost redescoperită și a câștigat reputația de făcătoare de minuni, pe baza unor apariții succesive ale Maicii Domnului, care s-a arătat unei femei în vârstă, Natalia Andreevna, care suferea de artrită reumatoidă gravă și care a fost vindecată de boala ei.

Mănăstirea Bran – Braşov

Mănăstirea Bran este aşezată pe vârful Dealului Balaban, ce străjuieşte satul Şimon-Bran, într-o zonă de un pitoresc aparte. Pelerinii ce ajung aici au parte de o impresionantă panoramă asupra Masivilor Bucegi, Piatra Craiului, Postăvaru şi asupra Munţilor Leaota şi Măgura Codlei.

Cinstirea icoanelor nu este închinare la idoli

Noi nu ne facem dumnezei din sfintele icoane, ci dând cinstire sfântului chip, icoanei, dăm cinstire Dumnezeului Celui Adevărat, sau Preacuratei Lui Maici, sau sfântului zugrăvit în ea.

Mama Sfântului Calinic de la Cernica, devenită schimonahia Filoteia

Văduva Floarea, rămasă fără soţ şi fără copii, cu sfatul fiului ei, a intrat ca soră în Mănăstirea Pasărea de lângă Bucureşti. Aici a fost dată în grija unor maici bătrâne de la care a deprins nevoinţa vieţii călugăreşti. Apoi, cu binecuvântarea stareţului de atunci al Cernicăi, arhimandritul Calinic, sora Floarea a fost tunsă în schima monahală, cu numele de schimonahia Filoteia.

Fântâna minunată și copacul care se închina Sfântului Gherasim

Înainte de 1925, se petrecea și un alt lucru nemaipomenit. Lângă fântână există un platan mare, plantat acolo de Sfântul Gherasim. Acesta, când ajungeau în apropierea lui sfintele moaște, își apleca ramurile și se închina! Cei mai bătrâni își amintesc de asta și se înfioară când își aduc aminte.

„Poiana Trapezei”, locul de nevoinţă pentru numeroşi călugări isihaşti

În acest loc s-au nevoit întotdeauna duhovnicii iscusiţi în rugăciune şi înţelepţi în cuvânt, la care alergau numeroşi sihaştri din partea locului. Şi era tradiţia ca la praznicele împărăteşti şi mai ales la Crăciun, la Sfintele Paşti şi la Pogorârea Sfântului Duh să se adune toţi sihaştrii din Munţii Sihlei şi Agapiei la părinţii din Poiana Trapezei. Aici îşi mărturiseau gândurile la bătrânul, privegheau la slujbă până dimineaţa, dând laudă lui Dumnezeu, se împărtăşeau cu Trupul lui Hristos şi luau masa împreună, după tradiţie.

Mitropolitul Andrei Şaguna – Primele traduceri ale Bibliei în limba română

Limba acestei cărţi nu e făcută, ci luată chiar din gura poporului. Şi aşa traducătorul nu e decât un răsunet, nu numai al limbii, ci şi al simţirii şi, peste tot, al chipului cugetării poporului. Cu tot dreptul dar se pot numi aceste ediţii, cea dintâi Biblie - nu a românilor din Ardeal, ori din Ţara Românească, ori de aiurea - ci cea dintâi Biblie a poporului românesc întreg, cel dintâi glas obştesc cu care se roagă acest popor Părintelui din Ceruri. 

Maica Domnului din icoana „Axion Estin”

Se plimbă Împărăteasa pe drumuri – de aceea o și scoatem în procesiune din Sfântul Munte – și vede, ascultă, se înțelege cu noi, ne inspiră. Dar în primul rând se înțelege cu Fiul ei și Dumnezeul ei. Pe măsură ce înaintează procesiunea, noi nu înțelegem câte spune cu tăcerea ei Fiului ei. Îi spune: „Ia aminte la acesta, pe aceea nu o uita, pe acesta vezi-l ce trage, Fiul meu și Dumnezeul meu, de aceea vreau să-i îndeplinești cererile lui”. Preasfânta din icoana „Axion Estin” poate să fie Preasfânta Sfântului Munte, dar este, în același timp, frate, și Preasfânta ta!

Mărturia boierului Nicolae Roznovanu despre icoana Maicii Domnului de la Socola

Pe 1 februarie 1854, icoana Maicii Domnului de pe catapeteasma Bisericii „Schimbarea la Față a Domnului” a început să plângă la sfârșitul Sfintei Liturghii. Timp de aproape trei luni, zi de zi au curs picături de lacrimi din ochii Maicii Domnului. În această perioadă, boierul Nicolae Roznovanu a venit să se încredinţeze de minunea icoanei, apoi, în anul 1855, a comandat la argintarii locali o îmbrăcăminte prețioasă ce avea menirea să protejeze sfânta icoană.

Icoana Maicii Domnului de la Catedrala Mitropolitană din Iași

Faima ei de icoană făcătoare de minuni și-a câștigat-o în primăvara anului 1854, când timp de trei luni de zile sfânta icoană a lăcrimat, spre uimirea tuturor. Aproape zi de zi, începând de la 1 februarie 1854 până spre sfârșitul lunii aprilie, au curs picături de lacrimi din ochii Maicii Domnului, prelingându-se în jos pe sfânta ei față, până aproape să curgă pe pământ.

Pagini