biografii luminoase
 

Părintele Mosor – preotul, profesorul, omul

Mântuirea oamenilor, a tuturor, este rodul voinţei lui Dumnezeu (I Timotei 2, 4), izvorâtă din nemărginita Lui iubire faţă de cea mai frumoasă creatură a Sa, omul, singura care prin creaţie, a primit chipul Său (Fapte 1, 27), având, chiar, posibilitatea asemănării cu Creatorul Său şi a nemuririi, posibilitate pierdută însă din pricina păcatului.

Amintiri de după pogribanie

M-am cam codit să pornesc la drumul acesta de amintiri acum, la începutul Postului Naşterii Domnului nostru Iisus Hristos, mai ales despre un om cu totul atipic, aşa cum l-am văzut şi caracterizat pe Părintele Constantin Mosor, colegul meu, dar şi comparativ cu alţi seminarişti din perioada anilor de studii. Şi, totuşi, am datoria morală să brodez câteva episoade, fiind a doua zi de la pogribania sfinţiei sale, că doar i-am fost coleg şi am purtat legătura aproape 60 de ani.

Icoana mamei - amintirile părintelui Petroniu Tănase despre cea care i-a dat viață

Era gospodină neîntrecută. Ea torcea, ea ţesea. Ne făcea singură toată îmbrăcămintea: cămăşi, sumane, opinci, precum şi ţoalele şi aşternuturile din casă. Ea la vite, ea la ogor; până au crescut copiii mari, ea la toate. A avut de crescut opt copii, şase fete şi doi băieţi, şi ne-a crescut cu frică de Dumnezeu, cu respect faţă de oameni şi cu cinste. Nu cruţa băţul când nu eram în rânduială.

Patriarhul Teoctist: gânduri despre preoție și familie

„Ne revine aleasa îndatorire de a medita mai profund asupra sensului fiecărui rând sau cuvânt al rugăciunilor Sfintei  Liturghii în care ne rugăm pentru fraţii noştri, pentru ierarhul canonic şi pentru satele şi oraşele ţării noastre, pentru buna întocmire a văzduhului, pentru vremuri paşnice şi bună înţelegere între oameni. Iată, deci, filonul de învăţătură ortodoxă care trebuie să străbată întreaga noastră lucrare de slujire! Oare care dintre slujitorii noştri – citind aceste rugăciuni – nu simte actualitatea lor şi nu apreciază permanenta necesitate a săvârşirii Sfintei Liturghii ca o slujbă a zilelor noastre? Căci altfel cum am putea-o numi Sfântă Liturghie ca fiind a zilelor noastre şi nu a secolelor patru sau cinci? Pentru că, într-adevăr, prin actualitatea acestor rugăciuni, ea este a zilelor noastre, ca şi preotul care este slujitorul lumii de astăzi.”

Patriarhul Teoctist - momente importante din perioada în care a fost Mitropolit al Moldovei şi Sucevei (1977-1986)

În urmă cu 11 ani, pe 30 iulie, Patriarhul Teoctist se muta la cele veșnice, după aproape un secol de viață închinată Domnului și slujirii Bisericii Sale. Să rememorăm împreună frânturi din timpul în care a fost Mitropolit al Moldovei şi Sucevei (1977-1986).

Frescă în cuvinte la 40 zile de la strămutarea la cele veşnice a pictorului bisericesc Mihai Moroşanu

Pictorii, chiar şi după strămutarea lor la cele veşnice, nu mor, ci trăiesc prin ceea ce au făcut, prin urmaşii după trup, respectiv prin ucenicii lor, dar mai ales prin creaţiile prin care vor dura în timp, în istorie şi în veşnicie.

Cinci ani de la strămutarea la cele veşnice a Părintelui Arhimandrit Iustin Pârvu (1919-2013)

Părintele arhimandrit Iustin Pârvu a fost un model în toate. Era un părinte care avea o sinceritate vecină cu inocenţa. Viaţa şi-a trăit-o în ritmul şi cadenţa fericirilor, iar vorba lui filocalică lăsa să se întrevadă permanenta lui legătură cu Dumnezeu. S-a strămutat la cele veşnice la 16 iunie 2013 şi a fost înmormântat sub tâmpla ctitoriei sale, pentru ca astfel să fie nelipsit de la slujbele Bisericii, precum şi din viaţa pelerinilor închinători.

Pe urmele pribeagului Domnitor Cuza, la Heidelberg

La Heidelberg, Germania, în fața Hotelului Europa, într-un mic parc, este amplasată o statuie de-a Domnitorului Alexandru Ioan Cuza, în amintirea faptului că acolo și-a petrecut ultimele zile și tot acolo și-a început călătoria către Veșnicie, la data de 15 mai 1873.

George Coșbuc: „Sunt suflet din sufletul neamului meu”

Acum un secol, pe 9 mai 1918, George Coșbuc se grăbea să pășească pe bolțile Veșniciei, chiar în anul Marii Uniri. A plecat la cer cu sufletul vibrând de speranță că Unirea este aproape. Apucase să preguste bucuria înfăptuirii României Mari, căci deja Basarabia, răpită în 1812, revenise acasă pe 27 martie 1918.

Mitropolitul Vladimir Repta, păstorul bucovinenilor către Marea Unire

La data de 15/ 28 noiembrie 1918, Mitropolitul Vladimir a prezidat, în Palatul mitropolitan, Congresul General al Bucovinei, care a hotărât: „Unirea necondiționată și pe vecie a Bucovinei, în vechile ei hotare până la Ceremuș, Colacin și Nistru, cu Regatul României”.

Pagini