biografii luminoase

Amintiri despre Sfântul Luca al Crimeei

Pentru arhiepiscop naţionalitatea, religia, poziţia socială, convingerile şi ideile celuilalt om nu aveau nici o importanţă. În momentul în care cineva venea şi îi cerea ajutor, îl oferea fără deosebire. Îi ajuta pe toţi oamenii. Nu se uita la faţa lor.

(Video) Părintele Constantin Sturzu, despre Schimonahia Siluana Vlad: „Și-a asumat din bolile și din neputințele noastre”

Schimonahia Siluana Vlad a trecut la Domnul pe 8 iunie, cu puțin timp înainte ca părintele Constantin Sturzu să intre în direct în cadrul emisiunii „Întreabă preotul”. Vizibil emoționat, părintele a vorbit la început despre cea pe care a numit-o „maica lui duhovnicească”.

Neamul și familia – redute ale credinței și ale mântuirii

Pentru familia contemporană, aflată într-o alergare tot mai frenetică pentru obținerea celor materiale, programul de rugăciune recomandat de Părintele Dionisie trebuie să îmbine rugăciunea eclesială, făcută în biserică și cea personală, din intimitatea căminului. Totodată, membrii ei sunt chemați să participe la Sfânta Liturghie considerată, pe bună dreptate, „temelia tuturor bunătăților” și să primească, cât mai des cu putință, dar cu responsabilitate și pregătire specială, Trupul și Sângele Domnului, spre sănătate trupească și mântuire sufletească.

Sfântul care a trecut şi pe la uşile noastre

Ca să îndulcească suferinţa oamenilor, Cuviosul mergea prin Aiud în miez de noapte şi se ruga în apropierea penitenciarului, dar şi în scările de bloc la uşile familiilor care aveau necazuri, întristări sau boli, fără ca oamenii pentru care el se ruga să ştie acest lucru. Acest cuvânt al maicii despre Cuviosul Gherontie ne-a cucerit, confirmându-ne încă o dată sfinţenia acestui om şi dându-ne seama, ruşinaţi, că un sfânt ca el poate a trecut şi pe la uşile noastre.

Părintele Dumitru Merticariu, călător către Ziua cea neînserată a Domnului

Părintele Dumitru Merticariu, liturghisitorul cel neîntrecut, rafinatul psalmodiator, ctitorul și restauratorul de biserici, omul de cultură și mare patriot a părăsit lumea pământeană cu simțământul datoriei împlinite. Acum se înfățișează înaintea Cerescului Tată ca să-I ducă mărturia iubirii neamului românesc, dar și păsurile și neîmplinirile acestuia și, peste toate, să-I rostească, odată cu Pavel, Apostolul: „Lupta cea bună m-am luptat, călătoria am săvârşit, credinţa am păzit”.

Ion Creangă, cel mai frumos „mărțișor literar” oferit de Dumnezeu nației române

Din anul 1860 până-n septembrie 1872, Ion Creangă a slujit, ca diacon, la mai multe biserici ieșene. Din cuprinsul Amintirilor am aflat cu câtă trudă elevul Creangă urmase școlile vremurilor pentru a împlini visul mamei, care voia să-l vadă preot. Nu aș vrea să cred că această caznă nu a motivat-o și dorința lui de a deveni sacerdot. Unii biografi sau critici literari au emis hazardata ipoteză a indiferentismului său religios. O consider o simplă supoziție, influențată îndeosebi de nefericitul conflict între diaconul Ion Creangă și autoritățile eclesiastice ieșene de la acea vreme.

Cum și-a purtat crucea Sfântul Rafail

I-a iubit pe ai săi, i-a iubit până la sfârșit. Această iubire l-a unit cu Dumnezeu și această iubire este ceea ce-l unește cu noi, fiii lui duhovnicești. Această iubire l-a sfințit și în această iubire locuiește el în Împărăția Cerească.

„În Biserica Mântuitorului cel Răstignit, a conduce înseamnă a sluji”

În viața Sfântului Rafail se poate observa o însușire atât de comună tuturor sfinților. În ceea ce privește relele tratamente la care a fost supus: „Ocărât fiind, nu răspundea cu ocară; suferind, nu amenința, ci Se lăsa în știrea Celui ce judecă cu dreptate” (I Petru 2, 23). Dar când a fost vorba de a-l apăra pe poporul lui Dumnezeu, el s-a arătat celorlalți „ca un pui de leu fără grijă” (Pilde 28, 1).

Vasile Apopei, poetul de sub streașina Cetății Neamț, călător către Veșnicie

Zilele trecute am primit trista veste că Vasile Apopei, poetul de sub streașina Cetății din Târgu Neamț, și-a început călătoria către Veșnicie. Trupul repausat al bunului creștin se întoarce spre a se primeni sub brazda țării, iar sufletul, deși își urmează drumul către Cer, lasă printre noi ceva din taina existenței sale, care a fost aidoma unei nestinse flăcări arzând pentru neam, pentru Biserică, pentru familie și pentru poezie.

(Video) În dialog cu Grigore Leșe: „Cel mai frumos am lucrat cu inima mamei mele”

„Niciodată nu știi ce-i sub pălăria lui Leșe Grigore”. Și, totuși, noi l-am cunoscut pe rapsod în cadrul unui interviu online, realizat cu prilejul lansării volumului „Chipurile umilinței – Grigore Leșe în dialog cu Răzvan Bucuroiu”.

Pagini