biografii luminoase
 

Patriarhul Teoctist: gânduri despre preoție și familie

„Ne revine aleasa îndatorire de a medita mai profund asupra sensului fiecărui rând sau cuvânt al rugăciunilor Sfintei  Liturghii în care ne rugăm pentru fraţii noştri, pentru ierarhul canonic şi pentru satele şi oraşele ţării noastre, pentru buna întocmire a văzduhului, pentru vremuri paşnice şi bună înţelegere între oameni. Iată, deci, filonul de învăţătură ortodoxă care trebuie să străbată întreaga noastră lucrare de slujire! Oare care dintre slujitorii noştri – citind aceste rugăciuni – nu simte actualitatea lor şi nu apreciază permanenta necesitate a săvârşirii Sfintei Liturghii ca o slujbă a zilelor noastre? Căci altfel cum am putea-o numi Sfântă Liturghie ca fiind a zilelor noastre şi nu a secolelor patru sau cinci? Pentru că, într-adevăr, prin actualitatea acestor rugăciuni, ea este a zilelor noastre, ca şi preotul care este slujitorul lumii de astăzi.”

Patriarhul Teoctist - momente importante din perioada în care a fost Mitropolit al Moldovei şi Sucevei (1977-1986)

În urmă cu 11 ani, pe 30 iulie, Patriarhul Teoctist se muta la cele veșnice, după aproape un secol de viață închinată Domnului și slujirii Bisericii Sale. Să rememorăm împreună frânturi din timpul în care a fost Mitropolit al Moldovei şi Sucevei (1977-1986).

Frescă în cuvinte la 40 zile de la strămutarea la cele veşnice a pictorului bisericesc Mihai Moroşanu

Pictorii, chiar şi după strămutarea lor la cele veşnice, nu mor, ci trăiesc prin ceea ce au făcut, prin urmaşii după trup, respectiv prin ucenicii lor, dar mai ales prin creaţiile prin care vor dura în timp, în istorie şi în veşnicie.

Cinci ani de la strămutarea la cele veşnice a Părintelui Arhimandrit Iustin Pârvu (1919-2013)

Părintele arhimandrit Iustin Pârvu a fost un model în toate. Era un părinte care avea o sinceritate vecină cu inocenţa. Viaţa şi-a trăit-o în ritmul şi cadenţa fericirilor, iar vorba lui filocalică lăsa să se întrevadă permanenta lui legătură cu Dumnezeu. S-a strămutat la cele veşnice la 16 iunie 2013 şi a fost înmormântat sub tâmpla ctitoriei sale, pentru ca astfel să fie nelipsit de la slujbele Bisericii, precum şi din viaţa pelerinilor închinători.

Icoana mamei - amintirile părintelui Petroniu Tănase despre cea care i-a dat viață

Era gospodină neîntrecută. Ea torcea, ea ţesea. Ne făcea singură toată îmbrăcămintea: cămăşi, sumane, opinci, precum şi ţoalele şi aşternuturile din casă. Ea la vite, ea la ogor; până au crescut copiii mari, ea la toate. A avut de crescut opt copii, şase fete şi doi băieţi, şi ne-a crescut cu frică de Dumnezeu, cu respect faţă de oameni şi cu cinste. Nu cruţa băţul când nu eram în rânduială.

Pe urmele pribeagului Domnitor Cuza, la Heidelberg

La Heidelberg, Germania, în fața Hotelului Europa, într-un mic parc, este amplasată o statuie de-a Domnitorului Alexandru Ioan Cuza, în amintirea faptului că acolo și-a petrecut ultimele zile și tot acolo și-a început călătoria către Veșnicie, la data de 15 mai 1873.

George Coșbuc: „Sunt suflet din sufletul neamului meu”

Acum un secol, pe 9 mai 1918, George Coșbuc se grăbea să pășească pe bolțile Veșniciei, chiar în anul Marii Uniri. A plecat la cer cu sufletul vibrând de speranță că Unirea este aproape. Apucase să preguste bucuria înfăptuirii României Mari, căci deja Basarabia, răpită în 1812, revenise acasă pe 27 martie 1918.

Mitropolitul Vladimir Repta, păstorul bucovinenilor către Marea Unire

La data de 15/ 28 noiembrie 1918, Mitropolitul Vladimir a prezidat, în Palatul mitropolitan, Congresul General al Bucovinei, care a hotărât: „Unirea necondiționată și pe vecie a Bucovinei, în vechile ei hotare până la Ceremuș, Colacin și Nistru, cu Regatul României”.

Cuvânt la înmormântarea părintelui Vasile Adiaconiţei, rostit de către Preasfințitul Calinic Botoşăneanul, Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Iaşilor

Din păcate, în aceste momente, nimic altceva nu se mai poate face decât să înălţăm cuvinte de rugăciune către Atotputernicul Dumnezeu şi să zicem: „Şi precum pe pământ l-ai pus pe robul Tău slujitor în Biserică, aşa arată-l şi la altarul Tău cel ceresc, Doamne. De vreme ce între oameni l-ai împodobit cu vrednicie duhovnicească, primeşte-l neosândit şi în mărirea îngerilor Tăi. Tu ai preamărit viaţa lui pe pământ, Tu îndreptează şi ieşirea lui, spre iertarea sfinţilor Tăi; şi sufletul lui numără-l cu toţi sfinţii care din veac au bineplăcut Ţie” (Rugăciunea a 2-a din Rânduiala înmormântării preoţilor).

„În Biserica Mântuitorului cel Răstignit, a conduce înseamnă a sluji”

În viaţa Sfântului Rafail se poate observa o însuşire atât de comună tuturor sfinţilor. În ceea ce priveşte relele tratamente la care a fost supus: „Ocărât fiind, nu răspundea cu ocară; suferind, nu ameninţa, ci Se lăsa în ştirea Celui ce judecă cu dreptate” (I Petru 2, 23). Dar când a fost vorba de a-l apăra pe poporul lui Dumnezeu, el s-a arătat celorlalţi „ca un pui de leu fără grijă” (Pilde 28, 1).

Pagini