biografii luminoase

Monahia Irina Pântescu sau începutul unui Materic românesc

Cine nu a auzit de Patericul egiptean? O carte de o rară frumusețe și profunzime privind viața și experiențele monahilor din pustiul egiptean. După anii ’90 am citit un Pateric românesc, chiar și unul nemțean. „Bine, bine”, mi-am zis, „dar pe când un Materic românesc?”. Un Materic pe modelul celor anunțate până acum, îndeosebi după cel al avei Isaia, trăitor în secolele XII-XIII care, se pare, ar fi primul autor de materic din tradiția bizantină.

Maestrul Viorel Munteanu, un apostol al celor inefabile

Îmi este greu să vorbesc despre o personalitate atât de complexă – cu rod atât de bogat în cultura românească – precum cea a maestrului Viorel Munteanu. Am conştiinţa că sunt mulţi alţii care-l cunosc mult mai bine decât mine, care l-au studiat, audiat, care i-au urmărit cariera şi pot vorbi ore în şir despre inepuizabilele faţete ale creaţiei sale. Şi totuşi, cred că puţină lume vede în maestrul Viorel Munteanu un apostol, un misionar.

Grijile unui episcop

„… când mă gândesc câte lipsuri şi împiedicări am avut de îndurat până am pus început Episcopiei din Bălţi, mă cuprinde groaza şi o apăsătoare părere de rău după munca nesprijinită ce am risipit. Dar în toată această nemulţumire sufletească este pentru mine şi o rază luminătoare şi liniştitoare, aceea că Dumnezeu mi-a ştiut cugetul şi mi-a cunoscut deplin dorinţele ce am urmărit în a împlini întru slava numelui Său şi întru consolidarea Bisericii”.

Părintele Justin Pârvu și satul românesc

Pe 10 februarie 2019 se împlinesc 100 de ani de la nașterea unuia dintre cei mai cunoscuți duhovnici români, Părintele Arhimandrit Justin Pârvu. Așadar, după Centenarul Marii Uniri, urmează îndată Centenarul Justin Pârvu.

Maica Teofana Scântei – de 50 de ani, stareță a Mănăstirii Vorona

Are aproape 85 de ani și de la 8 ani a îmbrățișat viața mănăstirească. La 10 ianuarie 1969, maica Teofana Scântei a fost numită stareţă a Mănăstirii Vorona. Se împlinesc 50 de ani de la acel moment – prilej de bucurie, de sărbătoare, de slavă dată lui Dumnezeu.

S-a strămutat la cele veşnice Părintele Dimitrie Isopescu, Consilierul mitropoliţilor Iustin Moisescu, Teoctist Arăpaşu şi Daniel Ciobotea

Aş putea spune că slujirea a fost singura libertate ce i-a permis să urmeze propriul bine, fără a-i lipsi pe ceilalţi de binele lor. În memoria credincioşilor din parohiile „Naşterea Maicii Domnului” – Putna, „Sfântul Haralambie” şi „Sfânta Parascheva” din Iaşi pe care le-a păstorit, Părintele Dimitrie Isopescu rămâne un slujitor evlavios, un predicator elocvent şi extrem de exigent, ancorat în realităţile bisericeşti şi sociale, un păstor şi duhovnic înţelept. 

Părintele Mosor – preotul, profesorul, omul

Mântuirea oamenilor, a tuturor, este rodul voinţei lui Dumnezeu (I Timotei 2, 4), izvorâtă din nemărginita Lui iubire faţă de cea mai frumoasă creatură a Sa, omul, singura care prin creaţie, a primit chipul Său (Fapte 1, 27), având, chiar, posibilitatea asemănării cu Creatorul Său şi a nemuririi, posibilitate pierdută însă din pricina păcatului.

Amintiri de după pogribanie

M-am cam codit să pornesc la drumul acesta de amintiri acum, la începutul Postului Naşterii Domnului nostru Iisus Hristos, mai ales despre un om cu totul atipic, aşa cum l-am văzut şi caracterizat pe Părintele Constantin Mosor, colegul meu, dar şi comparativ cu alţi seminarişti din perioada anilor de studii. Şi, totuşi, am datoria morală să brodez câteva episoade, fiind a doua zi de la pogribania sfinţiei sale, că doar i-am fost coleg şi am purtat legătura aproape 60 de ani.

Icoana mamei - amintirile părintelui Petroniu Tănase despre cea care i-a dat viață

Era gospodină neîntrecută. Ea torcea, ea ţesea. Ne făcea singură toată îmbrăcămintea: cămăşi, sumane, opinci, precum şi ţoalele şi aşternuturile din casă. Ea la vite, ea la ogor; până au crescut copiii mari, ea la toate. A avut de crescut opt copii, şase fete şi doi băieţi, şi ne-a crescut cu frică de Dumnezeu, cu respect faţă de oameni şi cu cinste. Nu cruţa băţul când nu eram în rânduială.

Patriarhul Teoctist: gânduri despre preoție și familie

„Ne revine aleasa îndatorire de a medita mai profund asupra sensului fiecărui rând sau cuvânt al rugăciunilor Sfintei  Liturghii în care ne rugăm pentru fraţii noştri, pentru ierarhul canonic şi pentru satele şi oraşele ţării noastre, pentru buna întocmire a văzduhului, pentru vremuri paşnice şi bună înţelegere între oameni. Iată, deci, filonul de învăţătură ortodoxă care trebuie să străbată întreaga noastră lucrare de slujire! Oare care dintre slujitorii noştri – citind aceste rugăciuni – nu simte actualitatea lor şi nu apreciază permanenta necesitate a săvârşirii Sfintei Liturghii ca o slujbă a zilelor noastre? Căci altfel cum am putea-o numi Sfântă Liturghie ca fiind a zilelor noastre şi nu a secolelor patru sau cinci? Pentru că, într-adevăr, prin actualitatea acestor rugăciuni, ea este a zilelor noastre, ca şi preotul care este slujitorul lumii de astăzi.”

Pagini