bolnav

Taina Sfântului Maslu – misiunea vindecătoare a preoților

Misiunea taumaturgică a preoților se adresează mai ales vindecării sufletului, dar vindecarea sufletului se extinde până la nivelul trupului. Puterea de vindecare aparține lui Dumnezeu, dar Mântuitorul Iisus Hristos îi investește pe Apostoli cu această putere și le spune „în dar ați luat, în dar să dați”, făcându-i doctori fără de arginți.

Arhimandritul Irinarh Roseti – 16 ani de nevoinţă pe Muntele Tabor

Locuitorii din părţile Nazaretului, din Cana Galileii, din Ptolemaida şi din tot ţinutul preţuiau foarte mult pe Cuviosul Irinarh. Toţi alergau la el pentru sfat, pentru citit şi spovedanie, căci aveau pe stareţ la mare evlavie, pentru că şedea în pustie. Încă îi dăduse Dumnezeu dar că, dacă citea la vreun bolnav, se făcea sănătos; iar cei ce nu năşteau copii veneau la sfinţia sa cu credinţă şi le citea rugăciuni.

Sfântul Partenie de la Agapia avea darul tămăduirii şi al izgonirii duhurilor necurate

În anul 1660, Cuviosul Partenie de la Agapia s-a strămutat la cereştile lăcaşuri, iar trupul său a fost îngropat în „Livada Părinţilor”. Mai târziu, cinstindu-se de părinţi în ceata cuvioşilor şi făcându-se unele minuni la mormântul său, moaştele lui s-au aşezat în biserică spre închinare, pe care le-a sărutat şi însuşi Mitropolitul Dosoftei. Apoi, năvălind turcii peste Ţara Moldovei, moaştele Cuviosului Partenie au fost ascunse în munte şi au rămas acolo, neştiute de nimeni până în zilele noastre.

Rugăciunea insistentă, fără descurajare, ne va dărui ce avem nevoie

Cine din voi are prieten şi va merge la miezul nopţii la el şi îi va zice: „Prietene, dă-mi împrumut trei pâini, că mi-a venit un prieten din depărtare şi nu am ce să-i pun dinainte. Şi acela va răspunde: nu-mi face osteneală, căci e târziu, m-am culcat cu copiii şi-i noapte, nu pot să-ţi dau. Şi dacă pentru prietenie nu-i va da lui, apoi măcar pentru stăruinţă îi va da lui.” Pildă ne dă Domnul ca să fim tari în credinţă şi stăruitori.

Părintele Cleopa – În ce fel ne păcălește diavolul, fără să ne dăm seama

Spunea Părintele Cleopa: „Să ştiţi că cele mai multe suflete de creştini le duce diavolul în iad prin amânarea pocăinţei. La cei tineri le spune: «Eşti tânăr. Acum vrei să te spovedeşti? Acum vrei să te rogi sau să posteşti? Nu-ţi pierde timpul acum cu acestea. Trăieşte-ţi viaţa! Ai timp să te pocăieşti mai târziu...». Celor maturi le spune: «Acum ai de crescut copii, ai de lucru. Mănâncă şi bea, ca să ai putere. Te vei ocupa de suflet la bătrâneţe...». Iar către cei bătrâni zice: «Toată viaţa te-ai ostenit şi ai muncit. Mai eşti şi bolnav şi neputincios. Şi poate nu mori chiar acum. Mai ai timp...»”.

Sutașul din Capernaum, omul de care S-a minunat Domnul Hristos

Când s-a apropiat de Domnul Hristos, el de fapt și-a mărturisit credința. A spus că are un servitor care este bolnav și l-a rugat pe Domnul Hristos să-l vindece. Avea credința că Domnul Hristos poate lucrul acesta. Dar avea credința că poate să facă lucrul acesta de la depărtare, nu numai din apropiere. 

Scopul săvârșirii Tainei Sfântului Maslu

Îngrijirea și tămăduirea bolilor trupești sau psihice și sănătatea regăsită nu sunt niciodată pentru creștinism scopuri în sine. Îngrijirile ce se dau trupului sunt simboluri ale grijii datorate sufletului. Redobândirea sănătății nu este un scop în sine, ci recuperarea puterilor hărăzite să împlinească voia lui Dumnezeu.

Cum poate un om din societatea de astăzi să urce pe scara spre mântuire?

Mântuirea ne-o dă Domnul Hristos și se realizează în legătură cu Domnul Hristos. Mântuirea este un lucru care se poate realiza în toate generațiile de oameni, neexistând o excepție pentru o anumită generație.

Arhimandritul Dometie Manolache – sufletul Mănăstirii Râmeţ

Zilnic era înconjurat de călugări şi mireni, de sănătoşi şi de bolnavi, de tot felul de oameni care doreau să-l vadă şi să-i vorbească. Iar el cu mare dragoste se jertfea pentru fiecare, mângâind, odihnind şi hrănind pe toţi. Apoi împărţea tuturor cu bunăvoinţă ultima bucată de pâine, ultimul loc de dormit, ultima cămaşă din chilie. 

„A făcut aceasta ca să îl vadă toți și să înțeleagă că Sfânta Euharistie este foc care arde totul”

Există creștini cărora le este frică să se împărtășească că nu cumva să ia microbi. Dacă ar fi fost așa, nu ar mai fi trăit niciun preot, deoarece ei, la sfârșit, consumă conținutul Sfântului Potir din care se împărtășesc mereu sute de credincioși cu boli diferite. Cu toate acestea, niciun preot nu a pățit niciodată nimic. Trupul și Sângele Mântuitorului sunt foc.

Pagini