cimitir

Arhimandritul Cleopa Ilie este un izvor de apă vie pentru credincioşi

La mormântul părintelui din cimitirul mănăstirii vin zilnic zeci şi sute de pelerini din toată ţara şi de peste hotare, şi se închină cu evlavie, dobândindu-şi fiecare cele de folos după credinţa şi dragostea fiecăruia, uneori săvârşindu-se adevărate minuni.

Paraclisul Sfinţilor Petru Athonitul, Onufrie şi Macarie Romanul – Dohiariu, Athos

Înainte de intrarea Mănăstirii Dohiariu, pe partea dreaptă, se află paraclisul celor trei asceți goi – Sfinţii Petru, Onufrie şi Macarie Romanul.

Mama Sfântului Calinic de la Cernica, devenită schimonahia Filoteia

Văduva Floarea, rămasă fără soţ şi fără copii, cu sfatul fiului ei, a intrat ca soră în Mănăstirea Pasărea de lângă Bucureşti. Aici a fost dată în grija unor maici bătrâne de la care a deprins nevoinţa vieţii călugăreşti. Apoi, cu binecuvântarea stareţului de atunci al Cernicăi, arhimandritul Calinic, sora Floarea a fost tunsă în schima monahală, cu numele de schimonahia Filoteia.

Memoria țărânei – neamul întreg zâmbește morții, în așteptarea Învierii!

Mormintele strămoșilor înrădăcinează Neamul în brazdă, înveșnicesc istoria și, în clipe de restriște, depun mărturie și pot salva o Cetate, o mănăstire, o Țară, prin Țara din morminte. Aici, în cimitire, e păstrată, e cultivată memoria. Aici, în liniștea cimitirelor, lumina dintru începuturi se sparge în mii de fețe, că un curcubeu. În cimitire, cinstindu-și strămoșii, Neamul se transfigurează, împărtășindu-și destinul cu al cerului și al pământului.

Interviu cu Pr. Gheorghe Verzea: „Cred că, încet, încet, de dragul copiilor, va trebui să facem mai mult loc, în cult, și limbii italiene”

De multe ori ne este dor de România, de oamenii sfinți de la care avem ce învăța, cu care poți să împărtășești ceea ce ți-e drag, pentru că știm cu toții că, din punctul de vedere al spiritualității, atmosfera este un pic seacă în Occident. De aceea, noi, când mergem acasă, ne încărcăm bateriile.

Peștera sfinților de la Bisericani

Peștera Sfântului Cuvios Chiriac de la Bisericani se află nu departe de biserica voievodală a acestei mănăstiri și dacă vei dori să o vizitezi, oricine va ști unde să te îndrume.

Schimonahul Nicanor – renumit ctitor de biserici

Spun părinţii bătrâni că în anul 1941, când a ars acoperişul bisericii, crucea de pe turn a căzut şi s-a înfipt chiar pe mormântul ctitorului. Apoi, săpând puţin, s-au aflat oasele lui răspândind bună mireasmă.

Cimitirul – mărturia noastră că iubirea trăiește veșnic

Moartea este, adesea, doar echivalentul unui popas prelungit în memorie și rugăciune. Așa sunt cimitirele noastre românești. Nu locuri reci, dedicate încruntatei resemnări, ci spații adesea înverzite, bine îngrijite și vegheate de nădejdea noastră în Înviere: Sfânta Cruce, așezată la căpătâiele celor dragi.

Schimonahia Olimpiada, fondatoarea Mănăstirii Văratec

Luând binecuvântare, a plecat să caute un loc potrivit şi retras de lume. Şi aflând loc de linişte în pădurile Văratecului, cu sfatul Cuviosului Iosif Pustnicul, a început construcţia unei biserici din lemn, în anul 1785. Aşa a luat naştere Schitul de maici Văratec.

Arhimandritul Timotei Ionescu – 27 de ani stareţ al Mănăstirii Neamţ

Marele stareţ, călăuzit de darul Duhului Sfânt, în toate era prezent: la biserică, la bolniţă, la arhondaric, la bibliotecă, la tipografie, la primirea străinilor şi la scaunul de spovedanie. Toate le conducea cu înţelepciune, pe toţi îi îmbrăţişa cu dragoste, pentru fiecare călugăr şi mirean avea un cuvânt duhovnicesc de mângâiere şi îmbărbătare.

Pagini