cimitir

Uimirea și bucuria Învierii lui Hristos

Să ne închipuim noi, astăzi, că ne-am duce la un mort de-al nostru în cimitir și un înger ne-ar spune la mormânt: „A înviat, nu e aici!”. Vă dați seama, ce uimire am avea!

IPS Andrei, Mitropolitul Clujului, Maramureșului și Sălajului: „Pământul nostru-i scump și sfânt, că el ni-e leagăn și mormânt!” (Scrisoare pastorală, 2021)

Sfântul Mormânt din Ierusalim, mormintele celor dragi la care ne cere Sfântul Sinod să medităm în acest an, ne duc cu gândul la Învierea Domnului și, apoi, la învierea noastră a tuturor. Meditând la mormintele celor dragi realizăm dimpreună cu Coșbuc că pământul pe care călcăm este un pământ sfânt: „Pământul nostru-i scump și sfânt,/ Că el ni-e leagăn și mormânt;/ Cu sânge cald l-am apărat,/ Și câte ape l-au udat/ Sunt numai lacrimi ce-am vărsat”.

Ansamblul clădirilor Mănăstirii Stavronikita

Asemenea unei fortăreţe deasupra căreia stăpâneşte turnul de apărare, Stavronikita este alcătuită dintr-o curte înconjurată de clădiri cu două, trei sau patru etaje.

Biserica Sfântul Lazăr – Cernica

Aflată în ostrovul Sfântului Nicolae, această biserică este aşezată în cimitirul mănăstirii şi dintru început a fost întrebuinţată pentru rânduiala înmormântărilor.

Arhimandritul Cleopa Ilie – o viaţă sfântă, de adâncă smerenie

„Întotdeauna mi-am rănit ştiinţa gândului, învăţând pe alţii cele ce eu n-am lucrat. Îmi aduc aminte câteodată de marii nevoitori care au trăit mai demult în această mănăstire, care dormeau în sicrie şi se sileau la plângere şi lacrimi, dar eu stau ca o stâncă cu totul în nesimţire. Orice vorbesc pentru îndreptarea altora mă mustră mai mult pe mine decât pe ei, că nu fac cele ce zic, şi zilele se scurtează şi vremea sfârşitului nemerniciei mele pe acest pământ se apropie.”

Unei femei cultivate pe care lumea o batjocorește fiindcă merge la biserică

Ei ne fac binele neștiind ce fac. Amărându-ne și strâmtorându-ne, ei aprind în noi torța înflăcărării dumnezeiești. Bârfindu-ne pe la spate atunci când mergem la biserică, ei ne mână mai aproape de Dumnezeu. Făcându-ne Pământul supărător, ei ne fac Cerul drag.

Înmormântări sociale în Protopiatul Bacău

Cinci persoane rămase fără rude din Protopopiatul Bacău au fost înmormântate în perioada Postului Mare în care ne aflăm. Costurile necesare înhumării au fost suportate de către oameni cu suflet mare.

Arhimandritul Cleopa Ilie este un izvor de apă vie pentru credincioşi

La mormântul părintelui din cimitirul mănăstirii vin zilnic zeci şi sute de pelerini din toată ţara şi de peste hotare, şi se închină cu evlavie, dobândindu-şi fiecare cele de folos după credinţa şi dragostea fiecăruia, uneori săvârşindu-se adevărate minuni.

Mama Sfântului Calinic de la Cernica, devenită schimonahia Filoteia

Văduva Floarea, rămasă fără soţ şi fără copii, cu sfatul fiului ei, a intrat ca soră în Mănăstirea Pasărea de lângă Bucureşti. Aici a fost dată în grija unor maici bătrâne de la care a deprins nevoinţa vieţii călugăreşti. Apoi, cu binecuvântarea stareţului de atunci al Cernicăi, arhimandritul Calinic, sora Floarea a fost tunsă în schima monahală, cu numele de schimonahia Filoteia.

Memoria țărânei – neamul întreg zâmbește morții, în așteptarea Învierii!

Mormintele strămoșilor înrădăcinează Neamul în brazdă, înveșnicesc istoria și, în clipe de restriște, depun mărturie și pot salva o Cetate, o mănăstire, o Țară, prin Țara din morminte. Aici, în cimitire, e păstrată, e cultivată memoria. Aici, în liniștea cimitirelor, lumina dintru începuturi se sparge în mii de fețe, că un curcubeu. În cimitire, cinstindu-și strămoșii, Neamul se transfigurează, împărtășindu-și destinul cu al cerului și al pământului.

Pagini