Cuviosul Avxentie Sihastrul (†1890)

Cuviosul schimonah Avxentie a fost un mare sihastru român din Muntele Athos. Era de loc din Moldova. Prin anul 1850, se duce la Athos şi primeşte tunderea monahală, la una din chiliile din preajma Atonului. Apoi, fiind foarte râvnitor pentru viaţa pustnicească şi arzând de dragostea lui Hristos, s-a retras la una din peşterile nelocuite de sub vârful Muntelui Athos. Şi atât s-a nevoit acolo singur, în post, în rugăciune şi lacrimi, încât ajunsese la mare măsură duhovnicească. Căci dobândise de la Dumnezeu, în chip desăvârşit, darul lacrimilor, al înaintevederii şi al rugăciunii inimii.

Acest cuvios sihastru român ajunsese cu nevoinţa la măsura părinţilor de demult, ostenindu-se toată viaţa singur, în privegheri de toată noaptea, în foame şi sete, în frig şi cumplite ispite de la diavoli. Însă, mâna Domnului îl acoperea şi darul Duhului Sfânt se odihnea în sufletul lui. Nimeni din călugări nu ştia viaţa şi nevoinţa lui, căci petrecea mai mult în munte. Numai din când în când se cobora la Schitul Prodromu, se mărturisea, primea Preacuratele Taine şi iar se ducea la pustie.

Aşa a trăit Cuviosul Avxentie sihastrul, ca o candelă nestinsă sub vârful Atonului, timp de aproape 40 de ani, slăvind neîncetat pe Dumnezeu şi rugându-se ziua şi noaptea pentru lume şi pentru ţară. Călugării din partea locului îl cinsteau pe părintele Avxentie ca pe un adevărat sfânt. Viaţa sa, însă, era ascunsă în Hristos.

Odată, mergând doi călugări din Mănăstirea Lavra în vizită la peşterile sihaştrilor de sub vârful Muntelui Athos, au găsit pe Cuviosul Avxentie adormit în Domnul, stând în genunchi şi cu mâinile ridicate la rugăciune. Atunci, îndată l-au coborât în Lavră şi l-au îngropat în cimitirul mănăstirii.

Doamne, odihneşte cu sfinţii pe Cuviosul Părintele nostru Avxentie!

(Arhimandritul Ioanichie Bălan, Patericul românesc, Editura Mănăstirea Sihăstria, pp. 459-460)