Crucea

Noi să o cinstim pe Maica Domnului!

Pe Maica Domnului Mântuitorul întotdeauna o ascultă. Noi, dac-om ferici-o pe dânsa şi ne-om ruga la dânsa, apoi ea are grijă să se roage pentru noi la Fiul său, că Fiul său o ascultă pe dânsa.

Brațul de făptuire al Crucii (Marcu 8.34-38; 9.1)

Chiar de acasă, din preocupările noastre de a fi cuminți și ascultători, pot rodi fapta bună și rugăciunea. Prin Cruce ne vindecăm, poate, de ideea că Biserica e doar o clădire. Și ne deschidem cerul. Noi suntem cărămizile vii ale locașului lui Dumnezeu.

Făcând semnul Sfântei Cruci, mărturisim credinţa în Mântuitorul nostru Iisus Hristos

Făcând semnul Sfântei Cruci, mărturisim credinţa în Domnul şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos, Cel răstignit pe Cruce, şi credinţa într-un Dumnezeu în trei ipostasuri.

Crucea – semn omenesc și dumnezeiesc

Privită omeneşte, Crucea este osteneală, răbdare, suferinţă, luptă împotriva răului; şi, fiindcă acestea nu pot fi ocolite în viaţă, nici crucea nu poate fi ocolită, tot omul trebuie să-şi poarte crucea sa. 

Aghiografia icoanei Sfintei Ecaterina

Sfinții mucenici și martiri, prin viața lor în Hristos, prin minunile şi semnele lor din timpul vieții și de după moarte, împodobesc viața Bisericii. Biserica, la rândul ei, face cunoscute tuturor trăirea lor sfântă și rugăciunile prin care ei mijlocesc la Domnul.

Este posibilă lepădarea de sine în lumea de azi, cu multe responsabilităţi?

Nu numai că este posibil, dar este singura cale care ne va duce la împlinire, care ne va face cu adevărat fericiţi. În familia mea, cu soţia, cu copiii, cu vecinii, în parohie, la serviciu, dacă nu voi avea capacitatea să mă lepăd de mine, adică de percepţia şi de interesele mele egoiste de fiecare moment, să renunţ la propria mea dreptate, pe moment sau pe termen lung, să renunţ la propria mea plăcere în favoarea celuilalt, nu voi face experienţa căii crucii şi nici a împlinirii existenţiale la care ne conduce calea crucii.

Colind de Ajunul Crăciunului

Noi umblăm Şi colindăm Şi zăpada s-o călcăm, Că azi s-a născut Hristos, Domnul cel prea luminos  

Despre rugăciunea liturgică

Pregătindu-se cu frică şi apropiindu-se cu evlavie, prin însuşi conţinutul slujirii sale, preotul este atras pe tărâmul Dumnezeiescului. El începe Liturghia invocând înfricoşătorul Nume al Sfintei Treimi şi continuă să fie suspendat în Duhul între Creator şi întreaga existenţă creată. 

Fiecare suferinţă e unică

Cred că ceea ce trebuie să ne ajute este conştiinţa că Dumnezeu îngăduie această suferinţă şi că ea are un motiv, chiar dacă noi nu-l ştim. Această conştiinţă, sau mai bine zis această încredere, ne ajută să ne purtăm crucea cu seninătate.

Credinţa - un baston în mâna omului

Credinţa în Dumnezeu îl şi împodobeşte pe om, îl şi ajută. Câtă vreme ai fost avut, o ţineai mai mult ca pe o podoabă; acum ţi-a devenit o cârjă de care nu te poţi lipsi. 

Pagini