Părinte, ce înseamnă a te „împărtăși cu nevrednicie”, cum îți poate fi Împărtășania spre osândă?

Cu nevrednicie se împărtășește un om împătimit, necurățit, nespovedit, fără grijă, care merge din obicei sau nu s-a spovedit cu adevărat. Pentru că o spovedanie bună este ca tu să fii pe poziția de a nu mai face. Nu să te spovedești și să spui că și-așa fac. Asta e o fraudă. Nu trebuie să te îngrijoreze marile păcate, pentru că toate se iartă, dar să fii pe o poziție de mare căință. Și în ce privește canoanele pe care le dau duhovnicii, cred că e o greșeală să se dea canoane care opresc de la Împărtășanie sau sunt nevoințe. Este o greșeală pentru că cei credincioși ori nu le fac, fiind o serie de împrejurări familiale, sociale, istorice, care îi opresc, ori e o lipsă de mare trăire, și atunci e mai bine să dai un canon de simțire.

Dar și așa, după o astfel de spovedanie, suntem departe de o pocăință adevărată. Dar să fim pe drum și ne ajută harul lui Dumnezeu. Altfel ne caută harul și nu ne găsește. Dacă nu-ți poți iubi vrăjmașii, ți-ai pus măcar problema să-i iubești sau știi asta doar din literatură? Asta-i viața: crucea, suferința cu orice chip. Frățiile voastre știți că Crucea L-a împuternicit pe Iisus ca să judece? Crucea este cel mai minunat lucru al pământului, pentru că are 360 de grade. Dreptatea lui Dumnezeu n-a mântuit lumea, învierile din morți, măsurate cu 180 de grade, n-au mântuit lumea. Numai Crucea cu 360 de grade, jertfa totală. Deci poziția noastră să fie mereu aceasta, de jertfă cu orice chip, mai ales că pot fi iertate orice fel de păcate. Nicio nenorocire nu înseamnă ceva. Nimic nu este pierdut atâta timp cât credința este în picioare. Când capul se ridică, atunci sufletul nu abdică. Te spovedești de pe poziția de a nu mai face. Că se întâmplă, e accident, dar nu e deliberarea ta, nu-i nepăsarea ta, nu e pocăință falsă. Când te pocăiești cu adevărat, te duci ca să nu mai faci. Altfel ești vinovat de participare, nu de accidentare. Deci, ca să poți să fii pregătit trebuie să fii un om de jertfă. Aceasta-i poziția creștină: jertfa.

(Arhimandritul Arsenie Papacioc, Cuvânt despre bucuria duhovnicească, Editura Eikon, Cluj-Napoca, 2003,  pp. 58-59)