durere

Reguli de viețuire athonită la Mănăstirea Dragomirna, în timpul Sfântului Paisie de la Neamț

„Mănăstirea Dragomirna să nu fie niciodată şi nicăieri închinată, precum a lăsat cu greu legământ şi prea fericitul ei ctitor, mitropolitul Anastasie Crimca.”

„Nici celui care a alergat, nici celui ce s-a rugat, ci celui pe care l-a binevoit Dumnezeu!” ‒ Mitropolitul Grigorie Dascălul

Cum trecea noaptea prin satul Tunari, preotul l-a văzut rău îmbrăcat şi l-a închis în coteţul porcilor, crezând că este vreun călugăr hoinar. A doua zi, o slugă i-a dat drumul pe ascuns. După puţin timp, preotul l-a văzut îmbrăcat mitropolit şi s-a înfricoşat. Iar blândul păstor, zâmbind, i-a zis: „Nu te teme, părinte, că porcii sfinţiei tale s-au purtat bine cu mine!”.

Când te rogi pentru cineva, postul și nevoința sunt condiții necesare

Postul şi nevoinţa sunt condiţii absolut necesare. Dar pentru ca rugăciunea să se facă în chip corect, trebuie să te doară pentru ceilalţi. Pentru că tipicul multor creştini din vremea noastră este să nu dorească să se mâhnească.

Sfântul Serafim şi pruncul mamei îndurerate

Spre mirarea mare a medicilor, M. a născut un băiat şi l-a numit Serafim. Acum [n. red. – 1990], băiatul are 18 ani şi creşte spre bucuria părinţilor.

Cum a izgonit Cuviosul Pahomie Pustnicul duhurile necurate dintr-un bărbat

Un om ca de 40 de ani din satul Pipirig s-a îmbolnăvit cumplit de duh necurat. Şi era mare durere în casa aceea. Bolnavul răcnea, lovea şi fugea ca un ieşit din minţi, iar femeia şi copiii plângeau, neştiind ce să facă. Atunci, oamenii din sat au pus bolnavul în căruţă şi au zis: „Să-l ducem la pustnicul Pahomie de la Pocrov şi se va vindeca!”.

102 ani de la nașterea Părintelui Iustin Pârvu, duhovnicul de la Petru Vodă

Se împlinesc astăzi, 10 februarie, 102 ani de la nașterea Părintelui Iustin Pârvu, unul dintre cei mai mari duhovnici ai ţării noastre.

Știți care este cea mai mare fericire a omului pe Pământ?

Cea mai mare fericire pe pământ este să iubești pe Dumnezeu și să știi că El te iubește.

Fugim de crucea potrivită şi întindem mâna după o altă cruce ‒ iată drumul pierzaniei

La Cununie se bea din paharul de obşte vin amestecat cu apă, pe care cei doi îl beau până la fund. Vinul simbolizează bucuriile vieţuirii împreună, iar apa, care este mai multă, durerile şi bolile de purtat în comun. Dar noi, deşi am băut acel pahar, nu vrem să adeverim prin viaţa noastră făgăduinţa dată lui Dumnezeu.

Iubirea jertfelnică – temelia familiei

În căsătorie, în iubire, omul transferă celuilalt centrul intereselor sale, al viziunii sale despre lume, eliberându-se din robia propriului egoism, a egocentrismului şi scufundându-se în această mare care este familia; nu cu un echipament special pentru scafandri, ci cu un alt costum: cel al noii personalităţi. Imediat după aceea, va realiza că lumea se vede altfel prin ochii a doi oameni.

(Audio) „Dumnezeu poate să tămăduiască toate durerilor noastre, mai vechi sau mai noi” ‒ Arhim. Nichifor Horia

Predică la Duminica a 31-a după Rusalii (Vindecarea orbului din Ierihon) - Arhim. Nichifor Horia - Mănăstirea Sfinții Trei Ierarhi din Iași - 24 ianuarie 2021

Pagini