durere

Să păzim poarta minții noastre, să nu intre păcatul!

Cel dintâi păcat al minţii a fost amăgirea de sine, iar cel de-al doilea mândria. Pironită de simţuri destinate non-existenţei, mintea a acceptat non-existenţa drept existenţă. Amăgirea de sine se uită la reflectarea lunii în lac de parcă ar fi luna adevărată şi dă buzna s-o apuce în apă.

Nu lăsa copiilor avere, ci lasă-le virtutea

Să nu laşi copiilor avere, ca să le poţi lăsa virtutea. Este o dovadă de prostie că nu le dăm copiilor noştri, cât suntem în viaţă, putere asupra tuturor bunurilor noastre, dar le lăsăm după ce nu mai suntem, împreună cu toată averea noastră, şi cea mai mare libertate. Cu toate că am putea să le încredinţăm şi cât timp trăim şi răspunderi, ca să-i facem mai înţelepţi, să-i cuminţim şi să-i oprim când ne administrează prost bunurile.

Rugăciunile sfinţilor ne ajută în această viaţă, şi cu mult mai mult după moarte

Atotbunul Dumnezeu caută să ierte toate greşelile morţilor, care sunt cauzate de neputinţe omeneşti, şi vrea să-i aşeze în lăcaşul celor vii, în sânurile lui Avraam, ale lui Isaac şi ale lui Iacov, de unde a fugit toată durerea, întristarea şi suspinul, trecând cu vederea, prin bunătatea puterii Sale dumnezeieşti păcatele pe care le-au făcut morţii, din slăbiciune omenească...

„Înjunghiata” – povestea icoanei Maicii Domnului din care a curs sânge după ce a fost lovită de un ierodiacon

Maica Domnului „Înjunghiata” (Esfagmeni) se află în naosul Paraclisului „Sfântul Dimitrie” din Biserica cea Mare a Mănăstirii Vatoped din Sfântul Munte Athos, fiind pictată în secolul al XIV-lea. Icoana poartă denumirea de „Înjunghiata” în urma unei întâmplări minunate.

Fugim de crucea potrivită şi întindem mâna după o altă cruce ‒ iată drumul pierzaniei

La Cununie se bea din paharul de obşte vin amestecat cu apă, pe care cei doi îl beau până la fund. Vinul simbolizează bucuriile vieţuirii împreună, iar apa, care este mai multă, durerile şi bolile de purtat în comun. Dar noi, deşi am băut acel pahar, nu vrem să adeverim prin viaţa noastră făgăduinţa dată lui Dumnezeu.

Toate simţămintele rele care vor să stăpânească sufletul se risipesc prin smerenie

Durerea este o putere sufletească pe care Dumnezeu a pus-o înlăuntrul nostru, cu menirea de a lucra binele, iubirea, bucuria, rugăciunea. Împotriva acesteia, diavolul izbuteşte şi ia această putere din bateria sufletului nostru şi o foloseşte spre rău, prefăcând-o în întristare şi aducând sufletul la moleşire şi nepăsare. 

Oare pe Dumnezeu nu-L doare suferința omului?

Durerea lui Dumnezeu pentru oamenii care sunt chinuiţi de boli, de diavoli sau din alte pricini are în acelaşi timp şi bucurie, prin răsplata cerească pe care le-a pregătit-o.

Sfântul Serafim şi pruncul mamei îndurerate

Spre mirarea mare a medicilor, M. a născut un băiat şi l-a numit Serafim. Acum [n. red. – 1990], băiatul are 18 ani şi creşte spre bucuria părinţilor.

Cum să eviți certurile în viața de familie?

În familie trebuie să vorbim cu mult calm. Un cuvânt spus cu dragoste face din lup mieluşel.

Să căutăm cauza mâhnirii în inima și-n patimile noastre

Cel ce a biruit patimile a biruit şi mâhnirea. Însă cel ce este biruit de patimi nu va putea evita legăturile mâhnirii. Aşa cum un bolnav se observă după culoarea feţei sale, la fel şi cel stăpânit de patimi se deosebeşte prin mâhnire.

Pagini