durere

Patima beției – o boală și o rană a însingurării

Cei care ajung în această boală o fac din cauză că se simt însingu­raţi, pentru că nu au mai avut parte de dragoste, pentru că nu li s-a mai acordat atenţie, pentru că nu şi-au mai găsit un rost în viaţa asta.

Osândirea aproapelui îndepărtează de la noi harul lui Dumnezeu

Sufletul nu poate osândi cu vrăjmăşie pe aproapele său pentru neputinţele lui şi, în acelaşi timp, să se căiască, să se îndurereze adânc pentru păcatele sale. Când examinăm neputinţele  străine, noi ne abatem atenţia de la ale noastre.

„Nici celui care a alergat, nici celui ce s-a rugat, ci celui pe care l-a binevoit Dumnezeu!” ‒ Mitropolitul Grigorie Dascălul

Cum trecea noaptea prin satul Tunari, preotul l-a văzut rău îmbrăcat şi l-a închis în coteţul porcilor, crezând că este vreun călugăr hoinar. A doua zi, o slugă i-a dat drumul pe ascuns. După puţin timp, preotul l-a văzut îmbrăcat mitropolit şi s-a înfricoşat. Iar blândul păstor, zâmbind, i-a zis: „Nu te teme, părinte, că porcii sfinţiei tale s-au purtat bine cu mine!”.

Dragostea duhovnicească biruieşte durerea

Dacă am putea face noi tot ce învăţăm pe alţii, am fi sfinţi! Eu învăţam pe alţii să aibă răbdare în suferinţă. Acum când sunt în suferinţă, văd că nu am deloc răbdare, îmi trebuie, nu răbdare, ci îndelungă răbdare. 

Doamne, minunat ai răspuns rugăciunii mele!

A coborât în inima mea ideea ca să stăruiesc pe lângă toţi ai mei, care erau de faţă, ca să se roage pentru mine, să Te roage pe Tine, Dumnezeul mântuirii de orice fel.

Milostenia care nu ne costă absolut nimic

Noi, care ne numim sănătoşi, să nu-i uităm pe oamenii care suferă! Oamenii aceştia să nu lipsească din rugăciunile noastre şi din grija noastră, să-L rugăm pe Dumnezeu să le trimită răbdare, alinare, vindecare. Trebuie să ne familiarizăm cu durerea fraţilor noştri! Dacă nu facem astfel, nu avem iubire! Dacă-i uităm, ne găsim în afara iubirii lui Dumnezeu.

Arhimandritul Emilian Panait – ctitor de lăcașuri sfinte și restaurator de suflete

Am aflat cu durere despre încetarea din această viață a părintelui Emilian Panait (1929 – 2019), în ziua de duminică, 2 iunie, ora 22.00, la vârsta de 90 de ani. Mutarea sa la ceruri a adus multă întristare obștii Mănăstirii Ciolpani, dar și fiilor și fiicelor duhovnicești pe care i-a îndrumat de-a lungul zecilor de ani cât a slujit în mănăstirile și parohiile unde Dumnezeu i-a rânduit să-și împlinească vocația de părinte spiritual.

Prin pocăință, începem de la zero o viață nouă

Pocăinţa deschide cel mai curat adâncurile sinelui nostru. Și cu plânsul cel adânc începe curăţirea inimii. Atunci primim o nouă putere şi ajungem până la vederea luminii.
Durerea este medicamentul mântuirii.

Când cineva este nervos, este mai bine să nu îi vorbești deloc

Celui nervos este mai bine să nu îi vorbești deloc, fie și într-un mod blând. Fiindcă acela se aseamănă cu un rănit care nu primește nici mângâierea, fiindcă aceasta le-ar stârni și mai mult rănile.

Pagini