durere

Atunci când îl cercetează durerea pe om, înseamnă că îl vizitează Hristos

Atunci când omul nu trece prin nicio încercare, este ca şi cum l-ar părăsi Dumnezeu.

Să iubești înseamnă să împărtășești și bucuria, dar și durerea

Mai întâi trebuie ca durerea celuilalt să o faci durerea ta şi după aceea să faci rugăciune din inimă. Celui care suferă nu trebuie să-i spui multe cuvinte, nici să-l dăscăleşti. Înţelege că te doa­re pentru el şi astfel se foloseşte. Durerea este totul. Dacă ne doare pentru ceilalţi, atunci uităm de noi în­ şine şi de problemele noastre.

Părintele Patriarh Daniel: „Să cerem lui Hristos să-i vindece pe cei bolnavi și să le aline suferinţa!”

Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a vorbit duminică, la Paraclisul istoric al Reşedinţei Patriarhale, despre rugăciunea pentru cei bolnavi despre care a spus că este „cea dintâi binefacere”, apoi a menţionat „ajutorarea lor spirituală, prin vizitare, şi materială prin ajutoarea cu bani, hrană etc”.

Care sunt semnele dependenței în dragoste?

Omul dependent se așteaptă ca „dragostea” lui să-l facă fericit. În realitate, nimeni în afară de tine însuți nu te poate face fericit sau nefericit. De fapt, omul dependent nu-și găsește fericirea în relația de cuplu. În cea mai mare parte a timpului îl chinuie neliniștea, temerile, îndoielile, gelozia, ciuda față de omul „iubit”. După cum îl arată numele, el depinde de fiecare privire a celui „iubit”, de fiecare cuvânt, de tonul lui.

Unde este iubire, acolo este libertate

Atunci când există smerenie, nu există întristare. Cel egoist este strâmtorat din orice. Cel smerit este liber şi independent de toţi şi de toate.

De ce oamenii virtuoşi sunt prigoniţi şi în timp ce sunt prigoniţi se bucură?

Întreaga lume este prigonită şi nedreptăţită, dar nu se bucură, ci mai degrabă se îndurerează, plânge şi se jeleşte. Bucuria şi mângâierea în dureri şi în nedreptate nu este provocată de natura ispitelor şi încercărilor, ci de harul lui Dumnezeu, care îi mângâie pe cei „osteniţi şi împovăraţi”.

Care este calea cea mai practică de a ajunge la Dumnezeu?

Toată mulţimea Drepţilor, nenumăraţii Mucenici, toate cetele celor ce s-au mântuit şi toţi cei ce vor urma în această viaţă, până la sfârşitul veacurilor, vor privi cu recunoştinţă la ispite, ca la metoda cea mai practică ce duce spre Viaţă.

Mustrare de conștiință

Îmi ziceam adesea: lasă, mai târziu m-oi pocăi, Nu gândeam că peste-o oră voi trăi sau voi muri.

Cel mai mare bine pe care-l putem face

Poate că cel mai mare bine pe care îl putem face lumii este să ieşim, pur şi simplu, la geam şi să privim în stradă, până când inima noastră se va umple de această durere atotputernică pentru aproapele. 

Doamne, minunat ai răspuns rugăciunii mele!

A coborât în inima mea ideea ca să stăruiesc pe lângă toţi ai mei, care erau de faţă, ca să se roage pentru mine, să Te roage pe Tine, Dumnezeul mântuirii de orice fel.

Pagini