durere

Dumnezeu vrea să stăm cât mai mult de vorbă cu El

Noi creştinii suntem datori să ne rugăm întotdeauna, în orice vreme şi în orice loc, lui Dumnezeu. Şi ori de ni se va împlini cererea, ori de nu ni se va împlini, noi să-I mulţumim Lui. El uneori ne împlineşte cererile, alteori nu, fiindcă, mai înainte de a cere noi, ştie cele ce ne folosesc şi cele ce ne păgubesc.

(Video) Rugăciunea leagă sufletul de suflet

„Avem nevoie să ascultăm în tăcere tot ce simțim. Durerea este un semn că undeva în noi ceva nu este sănătos”

Avem nevoie să tăcem, avem nevoie să ascultăm tăcerea din noi. Avem nevoie să ascultăm și tot ce simțim.

Numai Dumnezeu ne dă putere să ne păstrăm credința

Hristos a trecut prin Pătimiri, deoarece a ţinut poruncile Tatălui Său şi astfel a venit în contradicţie cu lumea.

Copila orfană şi săracă, ajunsă cea mai mare Împărăteasă

Singura ei avuţie pe acest pământ au fost lacrimile sale, deși era neîntrecută în bunătate și frumusețe sufletească.

Iartă-mă, Doamne, că mult Te-am supărat!

Părintele Paisie, zăcând ultimii săi ani în pat, cu un picior rupt, fără vedere, din cauza unei duble cataracte la ochi, şi aproape surd, la vârsta lui de peste 90 de ani, ori de câte ori avea câte o tulburare sau durere sau mâhnire, el se ruga şi plângea, zicând în taină: „Iar am supărat pe Dumnezeu!”.

Ieremia - Capitolul 45

Ieremia mustră pe Baruh.

Ceea ce nu poate face omul face Dumnezeu

Priviți însă, frații mei. Ceea ce nu poate face omul, face Dumnezeu. Ce suntem noi, oamenii? Cu totul neputincioși. Începem ceva și nu numai că nu îl ducem la bun sfârșit, dar nici nu ne mai amintim ce am început. Hotărâm ceva și puțin după aceea începem ceva nou, ca și cum nici n-ar fi fost vorba mai înainte de vreo hotărâre. Venim la Dumnezeu și uităm pentru ce am început. Ce lucru ciudat este omul! Este ceva care numai se împleticește, nu umblă.

„Întru necaz M-ai chemat și te-am cercat la apa certării” ‒ cuvânt despre scopul suferinței

Ne este foarte greu să acceptăm suferinţa în viaţa noastră, ea este aceea care rupe şi desface egoismul din noi (precum gerul face cu trunchiul copacului), lărgindu-ne inima spre a-L primi pe Dumnezeu. Este adevărat că acest proces de creştere este unul dureros, dar precum Însuşi Dumnezeu-Cuvântul Și-a asumat această cruce a durerii, asemenea şi noi suntem chemaţi să ne purtăm crucea, astfel încât inima noastră să devină o inimă mare, care să poată cuprinde toată lumea, agonisindu-şi o nouă calitate: mărinimia.
Întrebare pe tema pomenirea morţilor

Cum să mă împac cu gândul că tatăl meu a plecat la Domnul?

Mihaela întreabă:
Sărut mâna, părinte. Pe 28 februarie 2016, soarta crudă și nemiloasă a hotărât ca bunul meu tată să plece dintre noi la vârsta de 69 ani, când nimeni nu se aștepta. S-a chinuit sub ochii mei și a murit în brațele mele. De atunci, mie mi se perindă în fața ochilor toate scenele de coșmar… Și intru într-o stare de neliniște, plâng, sunt foarte agitată... Am un băiețel de 2 ani și 4 luni pe care îl alăptez și, din cauza acestor stări, îmi este frică să nu-mi pierd... (citește toată întrebarea)
Răspuns:
Mi-am pierdut tatal.Suferea de cancer la colon.Am inc3cat de toate sa-l salvam,nu puteam concepe verdictul dr ca mai are de trait maxim un an.Speram din tot sufletul sa fie salvat,ma rugam lui Dumnezeu sa faca o minune .In seara dinainte de a decedat,l-am visat pe tata in sicriu,fara giulgiu pe el,pe picioare avea puse buchete de flori,intr-o camera alba cu tablouri pe pereti.Dimineatat am povestit visul si m-am zis ca a murit moartea tati,cum se spune.Dar la ora... (citește tot răspunsul)
sory gabriela

Pagini