egumen

Ieroschimonahul Paisie Olaru – un mare duhovnic al monahismului românesc

Fiind foarte iubitor de singurătate şi de linişte, între anii 1972-1984 s-a nevoit la Schitul Sihla, ca sihastru desăvârşit, avându-şi chilia aproape de peştera Sfintei Preacuvioasei maicii noastre Teodora. Aici se îndeletnicea numai cu rugăciunea, cu postul şi cu spovedania zilnică a călugărilor şi mirenilor, ajungând cel mai renumit şi căutat duhovnic din toate colţurile ţării.

Moşul Gheorghe Lazăr – pelerinul desculţ, fie vară, fie iarnă

Vară şi iarnă umbla desculţ şi descoperit, oricât de cald sau de ger ar fi fost. Iarna ieşeau aburi de pe creştetul său, iar zăpada şi gheaţa i se topeau sub tălpi, încât toţi se minunau de aceasta şi slăveau pe Dumnezeu. Spuneau părinţii care l-au cunoscut şi bătrânii oraşului că Moşul Gheorghe nu a fost niciodată bolnav, căci darul Domnului era cu dânsul.

Rugăciunea lui Iisus – darul lui Dumnezeu pentru Moş Gheorghe Lazăr şi fiica lui, Ana

Odată, când Moş Gheorghe urca la Schitul Sihla cu mai mulţi părinţi şi rostea în taină rugăciunea lui Iisus, s-a împiedicat şi era gata să cadă jos: „Vedeţi ce mi s-a întâmplat? Numai puţin am părăsit rugăciunea şi îndată m-a părăsit darul lui Dumnezeu. Cum m-am pogorât cu mintea jos, m-am şi împiedicat să cad, căci mintea trebuie să fie întotdeauna înălţată la Dumnezeu”.

Sfaturi duhovniceşti de la Moşul Gheorghe Lazăr pentru ucenicii săi

Vestea nevoinţei sale ajunsese departe, de aceea veneau la el mulţi tineri, de pretutindeni, care doreau să slujească lui Hristos. Iar el, având darul înainte-vederii, îi povăţuia pe fiecare, trimiţându-i la mănăstiri din Moldova, unde au ajuns călugări desăvârşiţi.

Boala – calea spre mântuire a Monahului Gherasim Ilie

„Iertaţi-mă, părinţilor, eu m-am rugat lui Dumnezeu să-mi dea necaz şi boală, numai să mă mântuiesc. Deci, dacă Dumnezeu a făcut milă cu mine, eu să mă împotrivesc? Lăsaţi-mă în mâna şi în voia lui Dumnezeu, că boala este spre mântuirea mea.”

Sfântul Ierarh Mucenic Teodosie, ctitorul Mănăstirii Brazi

Mănăstirea Brazi – numită şi „de la Cruce” –, de lângă oraşul Panciu, a fost cea mai iubită ctitorie a sa. Aici s-a ostenit cel mai mult, ajutat fiind şi de ucenicul său, Lavrentie, episcopul Rădăuţilor, şi aici a avut de înfruntat şi multe oprelişti. În 1688 a fost răpit de trimişii lui Şerban Cantacuzino şi dus în Ţara Românească, unde a fost închis şi chinuit vreme de 10 săptămâni.

Darul vederii cu Duhul al Sfântului Cosma de la Zografu

Aceasta nu a fost doar o vedenie de o clipă, ci ea a durat mult timp, şi în biserică şi la trapeza monahilor. Sfântul Cosma a rămas uimit cu duhul şi cu totul în nedumerire.

Icoana făcătoare de minuni a Sfintei Ana

Această minune s-a făcut la 14 decembrie 1849, precum se vede scris de însuşi arhimandritul Varnava în medalionul de pe spatele stranei în care şade sfânta icoană.

Sfântul Ierarh Iosif Cel Nou de la Partoş s-a bucurat, încă din timpul vieţii, de aureola sfinţeniei

În anul 1650 este hirotonit arhiereu şi aşezat în scaunul de mitropolit al Timişoarei. Aici, bunul păstor s-a dovedit mare apărător al Ortodoxiei, mângâind şi povăţuind către Hristos timp de trei ani de zile Biserica Banatului. Căci era tare în credinţă, înţelept la cuvânt, blând la inimă şi neadormit în rugăciune. A făcut şi unele minuni, spre lauda lui Dumnezeu şi alinarea suferinţelor unor credincioşi, punând mâinile pe capul lor şi rugându-se pentru ei.

Mănăstirea Constamonitu – Pelerinajul părintelui Cleopa la Athos

Iată ce mare rol au duhovnicii şi egumenii la formarea ucenicilor şi la înnoirea duhovnicească a vieţii noastre monahale!

Pagini