egumen

Sfârşitul mucenicesc al Cuviosului Simeon Sihastrul şi al ucenicilor săi

În primăvara anului 1704, chiar în noaptea de Înviere, pe când toţi părinţii erau la biserică, s-a pornit de pe Ceahlău o mare avalanşă de zăpadă asupra schitului. Atunci unul dintre ei, cu viaţă aleasă, a strigat: „Părinţilor, să luăm repede icoana Maicii Domnului şi să fugim pe obcină, că vine muntele peste noi!”. Ceilalţi, crezând că aiurează, nu l-au ascultat. Atunci, smeritul sihastru a luat singur icoana Maicii Domnului şi a fugit din biserică. Îndată, avalanşa de zăpadă a acoperit schitul, biserica şi părinţii, după ce Cuviosul Simeon a citit Evanghelia Sfintelor Paşti, dându-şi cu toţii duhul în mâinile lui Dumnezeu Celui Care a înviat din morţi.

Sfântul Cuvios Vasile de la Poiana Mărului, mare dascăl al rugăciunii lui Iisus

Luând din tinereţe crucea lui Hristos, s-a făcut schimonah în Schitul Dălhăuţi (Focşani), prin anii 1705-1706, unde s-a nevoit ca sihastru cu mare osârdie şi frică de Dumnezeu. Aici a deprins adâncul Sfintei Scripturi şi a citit multe scrieri ale Sfinţilor Părinţi. Apoi, cu darul lui Hristos, a ajuns mare lucrător al sfintei rugăciuni şi sfetnic duhovnicesc al părinţilor din obşte.

Ce avere personală avea la moartea sa Sfântul Ierarh Calinic de la Cernica

După înmormântarea Sfântului Ierarh Calinic, „a venit comisia de la guvern ca să cerceteze pentru stare (avere personală) şi a aflat bani o rila şi o jumătate de napoleon şi multe adeverinţe întărite cu iscălituri, de pe la toate locurile pe unde dăduse milostenie”.

Noul Katholikon al Mănăstirii Xenofont

Această biserică impresionează prin mărimea sa. Este cea mai mare biserică grecească din Sfântul Munte, în care încap 2000 de persoane.

Aducerea icoanei Maicii Domnului din Iviron la Moscova

Preafericitul Patriarh Nikon (pe vremea când încă era starețul Mănăstirii Novospassky) a cerut egumenului Mănăstirii Iviron, Pahomie (care se afla la Moscova pentru a face o colectă pentru mănăstirile athonite), să-i aducă o copie a icoanei făcătoare de minuni a Maicii Domnului „Portărița” din Iviron. La data de 13 octombrie 1648, copia icoanei din Iviron a fost întâmpinată solemn de o mulțime de oameni în Moscova.

Cum a ajuns Arhimandritul Cleopa Ilie egumen la Schitul Sihăstria

„Dacă este voia Domnului, fac ascultare! Dar mai întâi lăsaţi-mă sa cer sfatul părintelui meu, pustnicul Paisie de la Cozancea.” După ce i-a scris, bătrânul a răspuns: „Părinte Cleopa, dacă obştea te-a ales, fă ascultare! Dar nu te bucura când te-or pune stareţ şi nu te întrista când te-or scoate din stăreţie! Roagă-te mai mult şi lasă-te în voia Domnului!”.

Sfântul Nichita Mărturisitorul ‒ drumul spre sfințenie

Crescut de bunica sa, Sfântul Nichita a fost atras de mic de dragostea către Dumnezeu, fiind ucenic al pustnicului Ștefan, apoi ajungând egumen al Mănăstirii Mydichia. Făcător de minuni, s-a luptat împotriva ereziei iconoclaste, pentru credința sa stând în temniță vreme de șase ani.

Sfântul Ioan Episcopul Cel Minunat – sihastrul ca un înger în trup, din Munţii Sihlei

Spun bătrânii locului că avea un bordei tăinuit în pământ, în pădurea deasă dintre Schitul Sihla şi Râpa lui Coroi, în adâncul muntelui, unde s-au nevoit de-a lungul secolelor nenumăraţi sihaştri sfinţi, printre care cea mai vestită era Sfânta Teodora de la Sihla. Mai spun bătrânii de aici că un pădurar din satul Văratec (Neamţ) ştia locul şi taina acestui sfânt şi că îi ducea cele de nevoie din când în când.

Schimonahul Nicanor – renumit ctitor de biserici

Spun părinţii bătrâni că în anul 1941, când a ars acoperişul bisericii, crucea de pe turn a căzut şi s-a înfipt chiar pe mormântul ctitorului. Apoi, săpând puţin, s-au aflat oasele lui răspândind bună mireasmă.

Cuviosul Siluan Ieroschimonahul, mare egumen al Mănăstirii Neamţ

Prin grija egumenului Siluan s-a brodat cu fir de aur Epitaful de la Neamţ (1437), renumit în toată ţara, care îi poartă numele; s-au zidit chilii noi şi s-au făcut numeroase înnoiri şi danii. Iar ca sfetnic al evlaviosului domn Alexandru cel Bun şi al fiilor săi, Cuviosul Siluan a luat parte la toate bucuriile şi încercările vremii din ţara Moldovei. El a participat la prohodirea voievodului Alexandru cel Bun, în anul 1432, şi tot el a căutat să împace neînţelegerile dintre urmaşii săi la domnie, căci era iubit şi respectat de toţi ca un vrednic părinte duhovnicesc.

Pagini