grijile vieții

Încredințează-I lui Dumnezeu toate grijile tale!

Există Cineva care cunoaște toate grijile noastre, căci de la fața Lui nu se poate ascunde nicio îngrijorare. El știe că grijile ne pricinuiesc suferință. De aceea, vrea să ne ajute întotdeauna. El ne-a făgăduit că va lua asupra Sa toate grijile noastre. Oare putem dori ceva mai mult?

Sufletul tău să fie liber, să trăiești ca un străin în lumea aceasta – asta înseamnă sărăcia cu duhul

În lumea asta, a fi liber înseamnă a fi străin de lume. Lumea te robește. Prin toate sistemele ei de legi, prin toate obiceiurile lumești, prin toată tradiția aceasta materială, lumea ne leagă, ne subordonează, ne face sclavi. Iar dacă nu devii sclavul acestor concepții, ești un „corp străin”, un element străin în lumea aceasta.

Mănăstirea nu este o fugă de responsabilitățile vieții, ci o chemare dumnezeiască

Mănăstirea nu este aşa cum îţi închipui tu: „mănăstire liniştită, rugăciune, împlinire senină a ascultărilor”. Aceasta este o viaţă maşinală. Nici nu-ţi închipui tu prin ce războaie şi ce ispite au de trecut cei ce au păşit în această arenă a vieţii duhovniceşti!

Căsnicia – oază de reîncărcare şi adăpost

Nu de puţine ori ne trezim că suntem luaţi de valul grijilor de zi cu zi, al tensiunilor din relaţiile cotidiene, cu familia, colegii sau cu semenii în general. Simţim că, dacă am putea, am fugi undeva, pentru a ne regăsi pe noi înşine, pentru a ne restabili echilibrul şi, mai ales, pentru a scăpa de îngrijorările noastre.

Lumina și grijile vieții

Suntem invitați a fi ochii luminoși ai unei lumi tot mai ciuruite de tenebroasele unde ale păcatului. Dar pentru a face acest lucru avem nevoie să înțelegem că putem lumina, precum sateliții, doar când ne aflăm în preajma sursei. Iar apropierea de Aceasta necesită o anumită conduită. Și dragoste.

Acumulând capital ceresc, primim ca dobândă și pe cele pământești

Hristos ne atenționează ca să ne trezim. Florile câmpului, care ne apar extrem de efemere, sunt îmbrăcate de Dumnezeu mai frumos decât se înveșmântase odinioară regele Solomon, cel vestit pentru bogăția sa. Păsările cerului, care au cuiburi atât de fragile, găsesc prin mila lui Dumnezeu hrana cea de toate zilele. Iar dacă aceste vietăți nesemnificative, de la plante efemere la gâze și păsări, sunt ținute de purtarea de grijă dumnezeiască, atunci cu siguranță că nici noi nu vom fi uitați.

Să adunăm nu doar provizii pentru trup, ci şi hrană pentru suflet

Să câștigăm exclusiv cele materiale, nu e bine. Să lăsăm toate în grija Domnului, devenind iresponsabili, iarăși am greși. Dar dacă am încerca să agonisim concomitent bunuri spirituale și materiale? Să trudim în fiecare clipă nu doar pentru pâinea de mâine, ci îndeosebi pentru căutarea și găsirea Pâinii Cerești? Să ne rugăm nu numai la plecarea genunchilor, seara sau dimineața în fața icoanei, ci și când muncim, să ne ostenim cu gândul la Dumnezeu, adunând nu doar provizii pentru trup, ci şi hrană pentru suflet. Să fim dependenți de Pâinea cea Vie, de Cuvântul lui Dumnezeu, devotați rugăciunii, căutând sensurile ultime ale existenței noastre pământene.

Nu-i nevoie să-mi adun bani pentru „zile negre”

Cum am gândit, așa s-a și întâmplat: „zilele mele negre” au venit. Dar mi-am tratat boala atât de mult, încât toți banii i-am cheltuit, iar ajutor nu am primit.

Griji lumești și griji cerești

Cum să ne ducem viața fără grijă, de vreme ce trăim o existență atât de zbuciumată? Pe lângă preocupările de ordin socio-economic, ne-am trezit cu una și mai apăsătoare, născută din noua pandemie – care a reușit și încă reușește să descumpănească omenirea. Iar, mai nou, războiul fratricid de la est de România ne așază într-o realitate zguduitoare: ce ușor ne facem rost de griji lumești, dar ce greu mai găsim timp să ne amintim de primordialele griji sufletești!

Nu există pocăință fără schimbarea vieții

Cu alte cuvinte, pocăința este schimbarea atitudinii, a modului de a gândi, schimbarea omului lăuntric. Pocăința este revizuirea părerilor omului, este schimbarea vieții lui.

Pagini