Aspecte introductive

Suita de sfaturi din cel de-al șaselea capitol al relatării Sfântului Matei conține și paragraful pe care-l avem în vedere în paginile Evangheliei de astăzi. Plasat în vecinătatea Fericirilor, el vine să vorbească despre adevăratele priorități ale vieții creștine. Alături de sfaturile cu privire la discreție și rugăciunea domnească, Învățătorul aduce în atenție câteva aspecte privitoare la chestiuni precum grijile vieții.

Ochiul și lumina

Pornind de a calitățile ochiului, ca luminător al trupului, Iisus vorbește despre materia cu care acesta operează, adică lumina. Îi subliniază valențele spirituale. Arată că procesul fizic care are loc în trup se reflectă întrucâtva și în suflet. Altfel spus, dacă el funcționează bine, tot organismul primește lumină. Dacă nu, omul e privat de beneficiile acestui element atât de important. Odată lămurit acest aspect, Hristos conchide: „De va fi ochiul tău curat, tot trupul tău va fi luminat. Iar de va fi ochiul tău rău, tot trupul tău va fi întunecat. Deci, dacă lumina care e în tine este întuneric, dar întunericul cu cât mai mult!”.

Slujirea

Discursul e parte a unui interesant crescendo. După ce vorbește despre importanța luminii în dezvoltarea spirituală, Domnul aduce în atenție slujirea. Există o frumoasă legătură între cele două. Un om care se găsește în lumină se poate ghida bine atunci când vine vorba de a îndeplini fapte cu relevanță pentru viața socială ori cea spirituală. E autonom și, în condiții normale, capabil să facă alegeri bune. Atunci când nu are acces la aceasta, e mereu la cheremul vremurilor și al bunăvoinței celor din jur. Și, nu de puține ori, cade victimă unor făpturi rău intenționate care se erijează între călăuzitorii săi. 

Ca atare, odată ce omul descoperă lumina din interiorul său și curăță eventualele obstacole care s-ar putea interpune în calea ei, e invitat să descopere slujirea. Sinceră, devotată și unică. Adresată doar lui Dumnezeu. Căci nu există sinceritate în dualitatea actului slujitor. Fiul lui Dumnezeu atrage cu fermitate atenția asupra acestui subiect. Arată că nimeni nu poate sluji în același timp și cu fidelitate și lui Dumnezeu, și concurenței. Conștientizarea acestui aspect vine la pachet cu un fapt important. Prioritizarea vieții. Căci, cine Îl slujește pe Domnul, nu dă importanță primordială materialului, ci aspectelor de natură spirituală. Mântuitorul oferă chiar câteva comparații care vin să argumenteze justețea poziției Sale: „Priviți la păsările cerului, că nu seamănă, nici nu seceră, nici nu adună în jitnițe, și Tatăl vostru Cel ceresc le hrănește. Oare nu sunteți voi cu mult mai presus decât ele? Și cine dintre voi, îngrijindu-se, poate să adauge staturii sale un cot? Iar de îmbrăcăminte de ce vă îngrijiți? Luați seama la crinii câmpului cum cresc: nu se ostenesc, nici nu torc. Și vă spun vouă că nici Solomon, în toată mărirea lui, nu s-a îmbrăcat ca unul dintre aceștia”.

Morala întregii narațiuni e sintetizată în paragraful care încheie Evanghelia: „Căutați mai întâi Împărăția lui Dumnezeu și dreptatea Lui și toate acestea se vor adăuga vouă”.

În loc de concluzii

Aidoma auditoriului direct al lui Hristos și noi, cei care citim la distanță de mai bine de două milenii îndemnurile Sale, suntem chemați să participăm activ la ele. Să demonstrăm că ele nu rămân pentru noi învățături abstracte cu relevanță teoretică, ci sunt lucruri pe care încercăm să le punem în practică. Să curățăm ochii noștri, spre a face ca ceea ce pătrunde prin intermediul lor în trupul nostru să fie cu adevărat lumină. Cum putem face asta într-o societate în care simțul văzului este unul dintre cele mai asaltate de ispite și tentații? Cultivând admirația pentru frumosul văzut ca rost al creației divine. Dacă vom face aceasta, pași precum slujirea sinceră a lui Hristos vor veni de la sine. Iar căutarea Împărăției se va transforma dintr-o îndatorire într-un dor care ne va mistui sufletul, ducându-l înspre Dumnezeu. Îndrăzniți!