hulă

Tactici în războiul cu gândurile

Dacă ne rugăm şi ne vin gânduri de hulă la adresa lui Dumnezeu, sau a altor sfinţi, nici să nu le luăm în seamă, căci nu de la noi sunt acestea, ci de la vrăjmaşul, care vrea să ne tulbure.

Cum mă eliberez de gândurile cele multe?

Atunci când Îi încredinţăm lui Dumnezeu viitorul şi nădejdile noastre, Îl obligăm într-un anume fel să ne ajute. Atunci când omul primeşte cele ce i se întâmplă cu gând de-a dreapta, se ajută, în timp ce, dacă lucrează în partea stângă, se chinuieşte, se topeşte, se zăpăceşte.

Mândria manipulează prin vorbe mari şi multe

Mândria este mânioasă, invidioasă; nu vrea ca cineva să fie deopotrivă cu ea şi cu atât mai mult mai presus de ea.

Pe măsură ce ne smerim, Duhul Sfânt Se lasă simțit

Un sfânt părinte spune aşa: „Vei trânti şi vei fi trântit.” Nu trebuie să te trântească; să-l trânteşti trebuie. Şi cum poţi să-l trânteşti? Cu „Doamne Iisuse...” şi cu smerenia.

Nu spune nebuneşte: N-am niciun chef să mă rog

Rugăciunea să-ţi fie ţie lege necălcată. E vorba aici de viaţă şi de moarte. Că nu respiri după cum ţi-e voia, nu cauţi pricini şi prilej ca să respiri.

Hristos a simţit orice fel de suferinţă pe care noi am putea s-o avem ca oameni

Toate necazurile mari şi mici, ale sufletului şi trupului, venite peste toţi oamenii în cursul vieţii lor, până la o uşoară durere de cap, toate I-au fost cunoscute deplin.

Cât de adânc este iadul?

Unitate, curaj și libertate. Sau dezbinare, frică și robie. Avem de ales. Nici un om nu e înțelept de unul singur.

La ce-ţi este de folos deznădejdea?

Sfântul Isaac Sirul spune: „Când arunci o mână de nisip în mare se risipeşte şi dispa­re, nu deranjează marea câtuşi de pu­ţin. La fel şi păcatele tale, când cad în oceanul nemărginit al milostivirii lui Dumnezeu, dispar îndată”.

„Întru necaz, ne-am adus aminte de tine”

De multe ori, când avem la îndemână toate bunurile, uităm de Dumnezeu. După cum spune Scriptura despre poporul lui Israel: „Şi s-a săturat şi s-a lepădat cel iubit; îngroşatu-s-a, îngrăşatu-s-a, lăţitu‑s-a şi a părăsit pre Dumnezeul cel ce l-au făcut pre el” (Deuteronom 32,15).

De ce dăm buzna la Dumnezeu

Luați seama ca nu cumva să primim în mintea noastră și în gândul nostru că noi suntem mai privilegiați decât alții, de a da buzna la Dumnezeu. Noi dăm buzna la Dumnezeu tocmai pentru că ne considerăm mai păcătoși decât alții, suntem atât de deznădăjduiți, încât nu mai vedem nicio ieșire și atunci strigăm: „Doamne, dacă nici acum nu mă mai primești, mor”. Așa-i și spunem. Găsim la Sfinți, foarte simplu.

Pagini