lumină

„Între moarte și lumină – o, Românie, alege!”

Se știe din documentele vremii că n-au lipsit potrivnicii acestui act: cei care își vedeau amenințate privilegiile, cei ce nu-și puteau stăpâni orgoliile, setea de stăpânire ori putere. În pofida lor, voința majorității poporului s-a împlinit. Românii s-au unit, spun unii, căci le-au permis-o condițiile externe. O fi și așa, nu tăgăduiesc, dar în primul rând unitatea credinței i-a făcut să-și dorească unitatea statală. Înfăptuirea celei din urmă s-a datorat, cu precădere, încrederii nestrămutate în puterea și mila lui Dumnezeu.

Eu sunt cu adevărat eu numai când mă uit în ochii persoanei iubite

Celălalt este sensul meu şi rostul meu în timp şi în veşnicie. Sunt un nimic fără de el; nu am niciun rost fără de el; nu pot gândi ceva coerent şi nu-mi pot imagina o clipă a vieţii mele în care el sau ea să nu apară! Eu sunt cu adevărat eu numai când mă uit în ochii persoanei iubite. 

Semnificația „luminii” din slujba de seară

Aducerea luminii în cadrul slujbei de seară semnifică întâmpinarea și așteptarea în rugăciune a venirii Luminii celei adevărate sau deja prezența duhovnicească și plină de bucurie a Mântuitorului Hristos în mijlocul credincioșilor adunați în Biserică, care alungă întunericul serii, fiind identificat cu luceafărul de seară sau steaua călăuzitoare dătătoare de încredere și nădejde, ce izgonește haosul și întunericul în care se zbătea omenirea în perioada vechi-testamentară.

„Monahismul rămâne şi există pentru lume”

Niciodată poporul ortodox nu a trăit fără monahism, care întotdeauna a constituit armata şi oastea Bisericii. Fără monahism nu vom avea lumină, nu vom avea o lanternă care să ne lumineze calea. Vom pierde din vedere Împărăţia Cerurilor şi vom rămâne cu neliniştea, cu luptele, cu războaiele, cu lipsurile, cu păcatul, cu necredinţa şi cu idolii.

O căutare care ne oferă toate răspunsurile

Niciun fel de priviri rătăcite asupra intereselor de moment nu ar trebui să umbrească lucrul cel mai important: căutarea lui Dumnezeu, aflarea Lui. „Căutaţi mai întâi Împărăţia Cerurilor şi dreptatea Lui şi toate acestea se vor adăuga vouă” (Matei 6, 33).

Spovedania nu este o simplă convorbire

A-ţi aşeza sufletul înaintea feţei lui Dumnezeu, înseamnă a conştientiza limpede în sine vederea lui Dumnezeu, Care ia aminte pretutindeni.

Rugă-n taina șoaptelor nespuse

Doamne, tinde-Ţi patrafirul peste faţa mea de lut, sufletu-mi neghiob şi slut  să-l albeşti cu tibişirul când amurgu-şi toarce firul peste-un pic de gând tăcut.

Tăierea împrejur a lui Hristos şi primirea Numelui

Hristos, plecând de la tăierea împrejur impusă de tipicul Legii, a făcut trecerea spre tăierea împrejur duhovnicească, care înseamnă reînnoirea totală a omului. Aceasta este desăvârşirea noii creaţii, a noii tăieri împrejur duhovniceşti.

Rugăciunea – respiraţia sufletului

Aşa cum e neapărat necesar să respiri, tot atât de necesar este să te rogi; rugăciunea e respiraţia sufletului, puterea şi lumina lui; hrană, băutură, desfătare, pace, bucurie, spaţiu, mărire!

Care este semnificația și rostul rugăciunilor de exorcizare din cadrul Tainei Botezului?

În calea spre eliberare ne lovim inevitabil de figura întunecată a diavolului iar aceste exorcisme par a fi o provocare adresată lui. Este greu de conceput, într-o lume secularizată să poți vorbi cu diavolul, cu atât mai mult când, uneori, se neagă existența unui Dumnezeu iubitor și bun, Creator a toate și care poartă grijă de fiecare făptură a Sa.

Pagini