luptă

Mântuirea nu se câștigă cu o faptă răzleață

Urmând pe Domnul, spunem că mântuirea nu se câștigă cu o faptă răzleață, ci presupune și o față socială; nimeni nu se mântuiește singur, de mântuirea sa se mai leagă o mulțime de oameni.

Pacea gândurilor și smerenia curată a inimii sunt daruri extraordinare ale Duhului Sfânt

În această stare se află credinciosul care și-a acceptat păcatul său, care și-a acceptat întunericul lui, care s-a pocăit, s-a curățit și a fost luminat și umblă întru nepătimire, îndumnezeire, sfințenie și sfințire.

Pe Duhul Sfânt Îl simte personal credinciosul care luptă, care se roagă și care se curățește

Devenim prin Duhul Sfânt ai lui Hristos. În Duhul Sfânt devenim dumnezei după har. Fiecare mădular al Bisericii se unește cu Duhul Sfânt și astfel se îndumnezeiește.

Să ne întrebăm, în orice situație, ce ar face Hristos în locul nostru

Atunci când primim Sfânta Împărtăşanie, prin sfântul Său Sânge, El se află în noi și noi în El. Și atunci când El Se află în noi, înlăuntrul nostru se află, de asemenea, biruința, viața, învierea, dragostea, puterea și bucuria. Să-I îngăduim să acționeze dinlăuntrul nostru în fiecare zi și în fiecare clipă până la ultima noastră suflare.

Cartea unui poet cu nedumerirea pe față...

De ceva timp am terminat de recitit volumul lui Aurel Dumitrașcu, Prinț de clorofilă (Poeme 1976-1982), (Ed. Vladimir, București, 2021, 83 pg.). Și aștept ca mormântul său de-acasă, din Borca celor mai frumoase toamne din lume să-l lase, luminos, la iveală. Câtă nevoie era de naivitatea sa însingurată acum, la vremea răutăților sublime, ascunse sub zâmbete-mască. 

Felurile pocăinței omului și puterea ei de a-L face pe Dumnezeu să-Și revoce hotărârile

Omul păcătuiește înaintea lui Dumnezeu ca o ființă unică psihosomatică, adică compusă din suflet și trup. De aceea și pocăința este îndoită: plâns, întristare, smerenie, căință, zdrobire pentru suflet și post, rea-pătimire, luptă, nevoință sau și milostenie pentru trup.

Anul 1946 – Predica Sfântului Luca al Crimeei la Duminica după Înălțarea Sfintei Cruci

Dar ce înseamnă a-ţi lua crucea – întrucât Domnul spune că fiecare dintre noi este dator să îşi ia crucea? Ce cruci avem noi? Crucile sunt felurite, căci pentru fiecare Dumnezeu a pregătit o cruce aparte. Este foarte important să înţelegem care este crucea noastră. Este foarte important să luăm anume crucea pusă înaintea noastră de Dumnezeu. Este foarte primejdios să ne facem singuri cruci, lucru care nu se întâmplă rar.

Ce se întâmplă cu cel care nu se roagă?

El este ca un ostaș fără armă, ca o pasăre fără aripi, ca o trestie care se clatină încotro bate vântul, numai către Dumnezeu nu se pleacă să-L întrebe și să-I slujească.

Arhimandritul Iachint Unciuleac – Să ne facem timp pentru rugăciune!

Chiar dacă simţim că rugăciunea noastră nu este fierbinte, că nu ne putem concentra, că sufletul este risipit, totuşi să ne rugăm, să ne rugăm cum putem, căci vom ajunge să ne rugăm cum trebuie. Este absolut necesar ca fiecare creştin să-şi facă un program de rugăciune, aşa cum îşi face program pentru treburile zilnice.

Contribuţii româneşti la Mănăstirea Zografu – Pelerinajul părintelui Cleopa la Athos

În anul 1502, Voievodul Ştefan cel Mare şi Sfânt zideşte din nou biserica mare şi o pictează în frescă.

Pagini